Cetatea Aradului va ieşi din administrarea Ministerului Apărării Naţionale pentru a fi transmisă în patrimoniul public al municipiului Arad, ceea ce reprezintă o şansă pentru valorificarea unei importante pagini din istoria judeţului nostru

Muzeul Banatului organizează o expoziţie de arme albe, în care, pe lângă unele arme albe mai cunoscute, se vor găsi şi unele despre care prea puţină lume ştie: de la iatagan la "shamshir" sau sabia "tesak" şi multe altele vor fi expuse la Muzeul de Artă Timişoara, în perioada 29 ianuarie - 21 februarie.

Până în urmă cu puţin peste o jumătate de secol moneda fiduciară a circulat în paralel cu moneda din metale preţioase şi, din timpuri imemoriabile, se păstrase obiceiul, aici dar şi pe alte meleaguri, de a se tezauriza metalele preţioase în diferite forme: monede, medalii, lingouri sau bijuterii. Însă ceea ce reprezenta o acţiune firească, a intrat, în condiţiile politice, sociale şi economice specifice, în sfera ilicitului penal.

Singurul document păstrat la Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Naţionale, referitor la anchetarea unui caz de presupusă vrăjitorie este procesul verbal al interogatoriilor în cauza numitei Predonia din Ezeriş, întocmit la Timişoara în perioada 24 mai – 5 iunie1728 . Ţinând seama de multidisciplinaritatea informaţiilor cuprinse în document, am considerat oportună prezentarea traducerii acestuia în limba română, într-un format care să-l facă mai accesibil cititorului de azi, mediu sau avizat.

La 20 septembrie 2009 se sărbătoresc 550 ani de atestare documentară a Bucureştilor. Despre întemeierea oraşului legenda ne vorbeşte despre un cioban pe nume Bucur ca fondator al Bucureştilor.

În prezent, în Franţa , prevederile art.716 C.civ. sunt încă în vigoare. Din punct de vedere istoric trebuie spus că în dreptul feudal francez, în anul 1259, se hotărâse că aurul comorilor aparţine regelui, iar argintul nobilului pe ale cărui pământuri se făcuse descoperirea. La 1270 aurul aparţinea regelui iar argintul înaltului baron cu drept de judecată( baron haut-justitier), iar la 23 mai 1472 se hotărăşte că aurul găsit în râuri şi pârâuri aparţine regelui .

Singurul document păstrat la Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Naţionale, referitor la anchetarea unui caz de presupusă vrăjitorie este procesul verbal al interogatoriilor în cauza numitei Predonia din Ezeriş, întocmit la Timişoara în perioada 24 mai – 5 iunie1728 .

La intrarea în oraşul Iernut, venind dinspre Târgu Mureş, în dreapta şoselei te întâmpină o clădire în ruine, cu faţadele exterioare cu un aspect sobru. Cele două portaluri cu deschideri semicirculare de pe laturile de nord şi sud, prin care se asigura accesul, străjuiesc o curte interioară de mici dimensiuni şi un monument de arhitectură cu foarte puţine elemente decorative. Măreţia i-a dispărut din cauza celor care (nu) l-au administrat în ultimul timp, şi zidurile între care s-au desfăşurat 11 Diete Transilvane au acum un aspect mai degrabă trist.

Şapte dintre satele săseşti din centrul Ardealului, cu bisericile lor fortificate, fac astăzi parte din patrimoniul mondial UNESCO. Cea mai importantă dintre ele este cu siguranţă Biertan cu Biserica Fortificată din centrul localităţii, care a fost timp de 300 de ani sediul Episcopiei Evanghelice, centrul religios al saşilor din Transilvania. Biertan face parte dintre primele aşezări săseşti din Ardeal, iar valoarea excepţională a complexului de aici rezidă în faptul că el constituie una dintre cele mai reprezentative biserici fortificate, tipul de monument care întruchipează una din expresiile arhitecturale ale comunităţilor săseşti.

Comuna Medieşul-Aurit se află pe malul drept şi în lunca râului Someş, la o distanţă de 21km de municipiul Satu Mare. Se poate ajunge aici pe DJ 192, şi dacă vă aflaţi în zonă merită să faceţi un mic ocol sa vizitaţi castelul din localitate, o realizare de frunte a Renaşterii transilvănene, azi ruinat.

Introducere. Tezaurele sau comorile au exercitat dintotdeauna o fascinaţie aparte asupra oamenilor. Putem vorbi despre un veritabil folclor al comorilor, despre o literatură populară precum şi despre o literatură cultă al căror personaj central sunt comorile. Nu există cred, cel puţin în acest colţ de lume, localitate care să nu îşi aibă povestea ei transmisă prin viu grai despre cine ştie ce descoperire sau cine ştie ce cufăr sau ulcică îngropată sub lumina lunii, iar pentru ca povestea să fie completă se desfăşoară pe fundalul dat de război, de cete de haiduci, omororuri şi trădări din dragoste pentru vreo codană ce-a dus la moartea vremelnicului proprietar, nu înainte însă de a transmite, prin cine ştie ce fund de temniţă sau pe pământul rece şi năclăit de sânge, secretul său sau, cel mai probabil, o parte a lui.

Europa răsăriteană a fost expusă vreme de peste mileniu aproape fără încetare năvălirilor popoarelor barbare. Dar poate niciuna din ele n-a lăsat o impresie atât de covârşitoare asupra contemporanilor, şi n-a avut urmări la fel de profunde ca “avalanşa mongolă”.

În ultimii ani, definirea exactă a protecţiei bunurilor culturale a fost un subiect ce a stârnit discuţii controversate. Colecţionarii de monede sunt criticaţi de către arheologi, care susţin că primii sunt vinovaţi de prădarea siturilor arheologice, deoarece prin însuşi interesul lor pentru monede ei crează o piaţă pentru acestea.

In urma unor descoperiri intamplatoare, la suprafata solului, in partea de sud a judetului Valcea, urmate de cercetari amanuntite ale respectivelor locatii, au fost colectionate o serie de unelte din neolitic-epoca pietrei slefuite. Toate aceste descoperiri au fost inregistrate ca locatie geografica si temporala. Piesele ce urmeaza a fi prezentate in continuare sunt numai din aceasta zona de interes.

În articolul anterior am analizat în ansamblu legislaţia privitoare la patrimoniul cultural mobil şi ne propunem ca, pornind de la acea privire de maximă generalitate, să analizăm unele aspecte cu un grad de particularitate din ce în ce mai pronunţat. Astfel, ne propunem ca în prezenta contribuţie să studiem sfera bunurilor care fac obiectul protecţiei actelor normative referitoare la patrimoniu cultural mobil, în special prin analiza terminologiei Legii nr. 182/2000.

Colecţionarii au apărut cel puţin cu secole în urmă. Existenţa lor este o realitate, aşa cum a fost şi în trecut şi cum va fi şi în viitor. Odată cu epoca luminilor, activitatea de a colecţiona, îngemănată cu aceea de clasificare, conservare şi studiu al obiectelor care compun respectivele colecţii a cunoscut o dezvoltare semnificativă. S-au alcătuit colecţii valoroase (de cărţi, manuscrise, plante, roci, fosile, obiecte etnografice, antichităţi etc.), iar o parte din aceste colecţii au format prin legate, donaţii şi achiziţii fondul unor muzee de prestigiu .

Dacă vă aflaţi în trecere prin Alba Iulia sau Sebeş merită să faceţi un mic popas în localitatea Vinţu de Jos pentru a vizita ruinele castelului Martinuzzi. Localitatea este situată pe malul râului Mureş, la aproximativ 10 km de Sebeş pe Drumul Naţional DN7 şi 15 km de Alba Iulia pe Drumul Judeţean 107C şi Drumul Naţional DN1. Fiind situată la răscrucea unor drumuri importante care leaga Alba Iulia, Sebeş şi Orăştie, numele localităţii apare de multe ori în istoria medievala a Transilvaniei, iar nu de puţine ori cu o rezonanţa sumbră: în castelul din localitate a fost asasinat în 1551 guvernatorul Martinuzzi din ordinul generalului Castaldo, şi a stat închis, iar apoi ucis, domnitorul Moldovei, Aron Tiranul (1595-1597).

A fost declansat pe fondul luptei pentru independenta a Cubei si Filipinelor fata de Spania, dar principalul scop a fost extinderea intereselor americane in zonele comerciale din Pacific si Atlantic, tinta principala fiind coloniile spaniole Cuba, Filipine, Guam si Puerto Rico care ofereau accesul Statelor Unite in zonele dorite.

Prusia, prin cancelarul Otto von Bismarck, incepuse din 1862 o politica de unificare a statelor germane si crearea unui stat german centralizat. Unificarea statelor germane era un subiect aprig disputat in Germania intre adeptii sistemului confederat dorit de Austria si cei ai anexarii la Prusia si formarea unui stat german centralizat.