Ion Vodă al Moldovei (1572-1574), ,,căruia boierii i-au zis şi cel Cumplit”, iar istoricii moderni „cel Viteaz”, a fost fiul nelegitim al lui Ştefăniţă (1517-1527). După N. Iorga, ar fi „fiu al lui Bogdan cel Chior” ; el este şi Ion „Armeanu, precum îl numeşte [cronicarul] Ureche” , nume care vine de la mama lui, „o armeancă [Bacoray(Bucura)], soţia unui Serpega”.

Se consideră că primele emisiuni monetare ale Ţării Româneşti datează din 1365, din timpul domniei lui Vladislau I (1364-1377), eveniment legat, după cum se afirmă , de ocuparea Vidinului de către regele maghiar Ludovic I (1342-1382). Acest lucru a avut drept consecinţă întreruperea relaţiilor dintre Ţara Românească şi Ţaratul bulgar de la Vidin, împiedicând, după cum se crede, pătrunderea monedei străine pe teritoriul Ţării Româneşti, de unde şi necesitatea emiterii de monedă proprie.

Sărăcia documentelor a făcut ca o perioadă din istoria de început a Moldovei să fie incertă în ceea ce priveşte datarea evenimentelor şi filiaţia voievozilor; este vorba de aceea perioadă cuprinsă între domnia lui Bogdan I (1363-1365) şi cea a lui Petru I (1375-1391). Din această cauză, interpretarea evenimentelor şi succesiunea la tronul Moldovei mai ridică încă semne de întrebare şi deşi istoricii au “consumat multă cerneală în acestă direcţie “ concluziile au rămas, şi în prezent, de domeniul presupunerilor.

La începutul anilor 1500 minele din Baia Mare au fost în mare parte inundate, dar asta n-a oprit exploatarea, iar Hans Thurzo împreuna cu Georg Szatmari s-au angajat să repună in funcţie alte câteva exploatări anterior părăsite, în schimbul promisiunii că nu vor fi obligaţi să predea aurul extras timp de 10 ani. Thurzo a fost pentru o scurtă perioadă de timp chiar şi comitele monetăriei din oraş, iar dupa ce a trecut în nefiinţă, una din mine a primit numele lui. Semnul n-H vine ca o dovadă a activităţii lui de la această monetărie (Neustadt - Hans Thurzo) în 1508, după ce mai mulţi ani la rând a îndeplinit aceeaşi funcţie la Kremnitz (în 1498, 1499, 1501, 1503-1507).

Nascut la 30 martie 1432 ca al treilea fiu al sultanului Murad al II-lea in capitala de atunci a imperiului, Edirne, Mehmed al II-lea avea sa ajunga sultan la virsta de 12 ani pentru o scurta perioada intre 1444-1446, dupa ce tatal sau a abdicat in urma pacii incheiate cu Emiratul Karaman din Anatolia. In 1446 Murad al II lea isi reia tronul si va sta in fruntea imperiului pina la moartea survenita in 1451.

După moartea lui Ladislau V, Dieta Maghiară il alege rege al Ungariei pe Matei de Hunedoara (Corvinul) în ianuarie 1458 şi decide emiterea de monedă nouă la cursul 1 gulden = 200 dinari de argint = 400 oboli. În luna mai a aceluiaşi an, Dieta convocată la Pesta discutând problema monetară, decide că valoarea monedelor de aur şi argint nu se poate schimba fără consultarea în prealabil a principalilor clerici şi a nobilimii, precum şi desemnarea unor „oameni de incredere” pentru controlul calităţii monedelor de aur şi argint .

Majoritatea acestor monede inedite, dorite de colectionarii de pretutindeni si nu de putine ori vandute la preturi de care doar numismatii cu potenta financiara se pot apropia, sunt adevarate capodopere ale artei numismatice. Pentru colectionarii romani cei mai cunoscuti, rivniti dar si scumpi taleri klippe sunt cu siguranta cei batuti de principii Transilvaniei (pentru informatii suplimentare a se vedea http://coins.transylvanian-numismatics.com/).

Mircea cel Bătrân (1386 spt. 23-1418 ian. 31), fiul lui Radu I, urmează la tronul Ţării Româneşti după Dan I (cca.1383-1386 sept. 23), fratele său, cu care a fost asociat la dominie către anul 1386. Domnia lungă, dublată de însemnate calităţi politice şi militare, a condus la creşterea economică şi comercială a ţării, fapt reflectat şi în importanta cantitate de monedă găsită în tezaure sau izolat.

La sfarsitul domniei lui Mihai Apafi (1691) se intensifica tendinta Imperiului Habsburgic de a acapara Transilvania. Emeric Thokoly, ales principe in timpul revolutiei anti-habsburgice, a fost ultimul care a mai batut moneda (ducati de aur) in stilul transilvanean. Dupa inabusirea revolutiei, o data cu aparitia monedelor Imparatului Leopold I cu stema Habsburgica alaturi de stema Transilvaniei, se poate considera ca incepe o noua era in numismatica transilvaneana.