Cetatea Zânelor a intrat în atenţia arheologilor începând cu anul 1942 când Alexandru Ferenczi, reputat arheolog clujean, a făcut aici primele cercetări stabilind, pe baza materialelor descoperite, că impresionantul monument este opera geto-dacilor, de acum mai bine de două mii de ani. Cercetările au continuat în campanii sporadice întreprinse de C. Daicoviciu (1949) şi Z. Székely (1968), ale căror rezultate au confirmat şi întărit observaţiile făcute de Alexandru Ferenczi. Din 1998 au fost iniţiate săpături sistematice de amploare.

Cercetările arheologice de la Cetatea Zânelor au relevat existenţa aici a unei cetăţi dacice de mari dimensiuni, situată pe un munte tronconic, care cuprindea o acropolă şi patru terase ce se înşurubează în jurul ei. Pe marginea acropolei şi a teraselor au fost ridicate ziduri groase de piatră, părţi din acestea păstrându-se până astăzi pe o înălţime ce depăşeşte, pe alocuri, 2 metri.

Pe terasa a II-a a fost construit un bastion păstrat, de asemenea, pe o înălţime de peste 5 m. Pe lângă aceste vestigii impresionante, pe parcursul cercetărilor, au fost descoperite numeroase piese arheologice constând din vase ceramice, arme, unelte, piese de podoabă si monede, toate depozitate la Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe.

Colectivul de cercetare este coordonat de dr. Viorica Crişan, director general al Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca.

În cadrul expunerii se vor prezenta de asemenea  proiectele de viitor, atât cele care privesc cercetarea cât şi cele referitoare la restaurarea şi integrarea în circuitul turistic a monumentului.

sursa: www.cimec.ro