Sunt nascut in 1956, pe 26 noiembrie la Urzica mare, Comuna Urzicuta, jud. Dolj, pe malul Desnatuiului, asta e foarte important pentru mine. Primul contact practic cu istoria l-am avut in 1974, pentru ca atunci profesorul Tatulea, fostul director al Muzeului din Craiova, venea sa sape pe la noi pe acolo la o cetate numita Portaresti. In paralel erau sapaturi si la Curmatura, acolo.
Nu aveam mai mult de 12-13 ani cand am participat la sapaturi cu Prof. Tatulea, eram si cam firav, initial nici nu a vrut sa ma ia. Atunci m-am imprietenit si cu Prof. Caslaru de la Bailesti si cu Prof. Tatulea. Am sapat trei ani pe acel santier. La un moment dat chiar conduceam lucrarile, atunci cand profesorii erau plecati in celelalte locuri unde se faceau sapaturi. Mi se parea foarte interesant, mai ales cand mai gaseam cate o moneda romana si le-o aratam, stiau sa-mi spuna cine e imparatul, anul de batere al monedei. Eram intrigat, eu pe moneda nu vedeam nici un an.
Am terminat liceul la Barca in 1976. Aveam alte vise. Vroiam sa intru la Facultatea de Farmacie. Am mers la Bucuresti si am dat examenul, erau multi pe loc, erau multe fete bine pregatite si bineinteles ca eu nu am luat. Nu eram prgatit pentru asa ceva, nu invatasem destul. Dupa aceea, m-am dus in armata la Timisoara unde m-am intalnit cu un colectionar din Caras Severin. La el am vazut o colectie intr-adevar bine pusa la punct, de la moneda cea mai veche la cea mai noua.
Am tinut contact permanent cu el timp de un an de zile, mai ales ca eram curier si nu trecea o zi in care sa nu ma duc pe la el, sa bem o cafea si sa discutam cel putin o jumatate de ora. El mi-a propus ca atunci cand ma intorc in Craiova sa-l caut pe Constantin Lupescu, tatal lui Dan lupescu scriitorul, ca sa pot deveni membru activ Sociatatii Numismat Romane.
Cu un an mai tarziu, in 1978 la recomandarea lui C. Lupescu si a lui Onoriu Stoica intram in randurile membrilor activi.
Astfel am ajuns si eu unul dinte cei mai tineri numismati din asociatie (eu fac o diferenta intre colectionar si numismat, eu sunt numismat, nu stang obiecte de dragul de a le strange, eu starng obiecte pentru a scrie ceva despre ele, daca obiectele nu au poveste asta inseamna ca pentru mine nu au nici o valoare).
Am continuat prietenia mea cu Tatulea care mi-a fost ca un tata din multe puncte de vedere. Am avut multi prieteni numismati mai in varsta decat mine care din pacate au murit pe rand cam toti.
La facultatea de Agronomie am ajuns la 1993, eram cel mai batran dinte studenti. M-asi fi dus la Facultatea de istorie daca tot am asteptat atat, dar din pacate nu era infintata le noi in Craoiava.
Acum imi pregatesc masteratul la istorie. Profesorul Gherghe Petre mi-a spus: “infiintam master la istorie in Craiova, si nu orice master, facem “cercetarea si conservarea patrimoniului national”, dumneata cum esti la muzeu, nu ti-ar prinde bine?”.
Si intr-adevar chiar se potriveste de minune, ce facem acolo se potriveste ca o manausa cu ce imi place mie. In clipa de fata urmaresc in mod special tot ce insemna cultura materiala pe Valea Desnatuiului.
Paznic la Muzeul Baniei din Craiova am ajuns printr-o intamplare. Il stiam pe fostul director. El avea un ziar, Bilete de Papagal, in care mai scriam si eu din cand in cand la rubrica de numismatica.
El mi-a spus, “Nea Georgescule, pot sa ti ofer numai atat, daca vrei sa vii paznic, altfel nu se poate pentru ca nu sunt posturi”. Asa ca din 1996 sunt paznic aici.
Imi place aici pentru ca am acces la multe lucruri, carti si obiecte. Stiu locul fiecarui obiect din muzeu. Daca mi-ai stinge lumina si m-ai pune sa spun ce lipseste pot sa raspund imediat.
Sunt multumit ca lucrez aici, si nu vorbesc din punct de vedere material,al salariului.
Eu ma descurc cu agricultura, am o gospodarie mare si nu ma dau in laturi de la munca pamantului si cresterea animalelor. Muzeul ramane pasiune mea, si daca or sa fie si alte posturi pentru mine dupa ce imi termin masteratul, foarte bine. Eu oricum am fost multumit si pana acum .Pot sa vin aici sa ma documentez , sa scriu despre ce ma intereseaza si sa traiesc intr-un mediu care imi place. Din pacate si cei de aici de la muzeu m-au privit cam curios, ca pe…paznicul care scrie carti.
Nu m-a ajutat nimeni dar am reusit totusi sa scot o carte, nu in tiraj mare dar si asa pentru mine inseamna ceva. Sper sa mai apara una anul care vine, lucrez acum la ea.
Articole, am scris mai mereu; in Gazeta de Sud, Bilete de Papagal, Drobeta (ziarul muzeului din Severin), revista Arhivelor Statului din Oltenia, in mai multe, pe unde s-a putut si pe unde am gasit oameni interesati.
Bani nu am avut niciodata sa –mi cumpar monede sau obiecte asa cum as fi vrut. Am reusit insa sa cumpar lucruri interesante de la profesorul Constantin Lupescu caruia ii plateam in rate lunare.
Avea incredere in mine, imi dadea obiectele iar eu cand luam salariul ii dadeam cate 100 de mii si plateam asa cate jumatate de an. Sincer, chiar trebuia sa o mai mint pe sotia mea, sa-i spun ca imi iau prajituri in fiecare zi ca sa justific “gaura” din salariu pe care avea sa o vada la sfarsitul lunii. Norocul meu e ca imi plac foarte mult dulciurile iar ea ma credea.
Era greu atunci cu banii…dar nici eu nu ma aruncam sa cumpar obiecte prea scumpe. Si acum mai cumpar de la diverse persoane care vin cu monede la muzeu la numismati.
In principal in colectia mea sunt jetoane, semnele monetare. Din pacate au mai fost situatii de criza si pana acum am vandut colectia de 3 ori. Nu am avut bani pt a plati facultatea, …a mai disparut ceva din colectie.
Acum am cam 350 de variante. De aici din zona nu sunt prea multe, Craoiva are putine jetoane, 20 -30 maxim.
Intodeauna cand am avut o piesa nu m-am multumit cu atat, m-am dus in arhiva si am cautat cat mai multe despre ea.
Am avut acces la colectia Cizmaru de jetoane pe care le-am cercetat.
Monede am multe, pornind de la moneda greceasca, cateva piese romane, aproape toti imparatii, bizantine, din moneda feudala cea religioasa mi se pare foarte interesanta, am monede gasite pe tot teritoriul Urzicii Mari, mai am monede sarbesti amestecate cu cateva bulgaresti si din Tara Romaneasca.
Una dintre cele mai valoroase monede ale mele a fost Bendis Larisa o moneda dacica.
Eu tin foarte mult la o moneda Ioan Alexandru, o moneda de trecere. Imi plac foarte tare monedele care fac trecerea intre epoci, sunt intodeuna interesante.
Mai am o colectie de carti postale, unele sunt de pe front, impreuna cu niste scrisori de-ale bunicului, corespondenta de razboi si o colectie de pristolnice vechi.
Sunt multe obiecte si povesti interesante pe care e unori pacat sa le tii numai pentru tine. Eu am incercat sa fac un fel de mic muzeu si o biblioteca la mine in sat, in Urzica.
Acum catva ani, am avut si eu un an bun din agricultura si stansesem vreo 20-30 de milioane. Ma gandeam sa avem si noi un muzeu si un loc in care sa se stranga oamenii, in afara de carciuma satului. Primarul imi promisese ajutor dar pana la urma nu s-a tinut de promisune.
Asta a fost visul meu sa fac un punct muzeistic, sa fac o gradina acolo la fostul CAP, cu copaci si banci, sa se joace un sah, sa fie si o mica biblioteca cu vreo 2000 de volume. Dar nu a fost sa fie… in schimb satul are 3 carciumi.
Autor: Dragos Baldescu
[Articol aparut in nr . 6 , seria II al revistei Colectionarul Roman]
Nu aveam mai mult de 12-13 ani cand am participat la sapaturi cu Prof. Tatulea, eram si cam firav, initial nici nu a vrut sa ma ia. Atunci m-am imprietenit si cu Prof. Caslaru de la Bailesti si cu Prof. Tatulea. Am sapat trei ani pe acel santier. La un moment dat chiar conduceam lucrarile, atunci cand profesorii erau plecati in celelalte locuri unde se faceau sapaturi. Mi se parea foarte interesant, mai ales cand mai gaseam cate o moneda romana si le-o aratam, stiau sa-mi spuna cine e imparatul, anul de batere al monedei. Eram intrigat, eu pe moneda nu vedeam nici un an.
Am terminat liceul la Barca in 1976. Aveam alte vise. Vroiam sa intru la Facultatea de Farmacie. Am mers la Bucuresti si am dat examenul, erau multi pe loc, erau multe fete bine pregatite si bineinteles ca eu nu am luat. Nu eram prgatit pentru asa ceva, nu invatasem destul. Dupa aceea, m-am dus in armata la Timisoara unde m-am intalnit cu un colectionar din Caras Severin. La el am vazut o colectie intr-adevar bine pusa la punct, de la moneda cea mai veche la cea mai noua.
Am tinut contact permanent cu el timp de un an de zile, mai ales ca eram curier si nu trecea o zi in care sa nu ma duc pe la el, sa bem o cafea si sa discutam cel putin o jumatate de ora. El mi-a propus ca atunci cand ma intorc in Craiova sa-l caut pe Constantin Lupescu, tatal lui Dan lupescu scriitorul, ca sa pot deveni membru activ Sociatatii Numismat Romane.
Cu un an mai tarziu, in 1978 la recomandarea lui C. Lupescu si a lui Onoriu Stoica intram in randurile membrilor activi.
Astfel am ajuns si eu unul dinte cei mai tineri numismati din asociatie (eu fac o diferenta intre colectionar si numismat, eu sunt numismat, nu stang obiecte de dragul de a le strange, eu starng obiecte pentru a scrie ceva despre ele, daca obiectele nu au poveste asta inseamna ca pentru mine nu au nici o valoare).
Am continuat prietenia mea cu Tatulea care mi-a fost ca un tata din multe puncte de vedere. Am avut multi prieteni numismati mai in varsta decat mine care din pacate au murit pe rand cam toti.
La facultatea de Agronomie am ajuns la 1993, eram cel mai batran dinte studenti. M-asi fi dus la Facultatea de istorie daca tot am asteptat atat, dar din pacate nu era infintata le noi in Craoiava.
Acum imi pregatesc masteratul la istorie. Profesorul Gherghe Petre mi-a spus: “infiintam master la istorie in Craiova, si nu orice master, facem “cercetarea si conservarea patrimoniului national”, dumneata cum esti la muzeu, nu ti-ar prinde bine?”.
Si intr-adevar chiar se potriveste de minune, ce facem acolo se potriveste ca o manausa cu ce imi place mie. In clipa de fata urmaresc in mod special tot ce insemna cultura materiala pe Valea Desnatuiului.
Paznic la Muzeul Baniei din Craiova am ajuns printr-o intamplare. Il stiam pe fostul director. El avea un ziar, Bilete de Papagal, in care mai scriam si eu din cand in cand la rubrica de numismatica.
El mi-a spus, “Nea Georgescule, pot sa ti ofer numai atat, daca vrei sa vii paznic, altfel nu se poate pentru ca nu sunt posturi”. Asa ca din 1996 sunt paznic aici.
Imi place aici pentru ca am acces la multe lucruri, carti si obiecte. Stiu locul fiecarui obiect din muzeu. Daca mi-ai stinge lumina si m-ai pune sa spun ce lipseste pot sa raspund imediat.
Sunt multumit ca lucrez aici, si nu vorbesc din punct de vedere material,al salariului.
Eu ma descurc cu agricultura, am o gospodarie mare si nu ma dau in laturi de la munca pamantului si cresterea animalelor. Muzeul ramane pasiune mea, si daca or sa fie si alte posturi pentru mine dupa ce imi termin masteratul, foarte bine. Eu oricum am fost multumit si pana acum .Pot sa vin aici sa ma documentez , sa scriu despre ce ma intereseaza si sa traiesc intr-un mediu care imi place. Din pacate si cei de aici de la muzeu m-au privit cam curios, ca pe…paznicul care scrie carti.
Nu m-a ajutat nimeni dar am reusit totusi sa scot o carte, nu in tiraj mare dar si asa pentru mine inseamna ceva. Sper sa mai apara una anul care vine, lucrez acum la ea.
Articole, am scris mai mereu; in Gazeta de Sud, Bilete de Papagal, Drobeta (ziarul muzeului din Severin), revista Arhivelor Statului din Oltenia, in mai multe, pe unde s-a putut si pe unde am gasit oameni interesati.
Bani nu am avut niciodata sa –mi cumpar monede sau obiecte asa cum as fi vrut. Am reusit insa sa cumpar lucruri interesante de la profesorul Constantin Lupescu caruia ii plateam in rate lunare.
Avea incredere in mine, imi dadea obiectele iar eu cand luam salariul ii dadeam cate 100 de mii si plateam asa cate jumatate de an. Sincer, chiar trebuia sa o mai mint pe sotia mea, sa-i spun ca imi iau prajituri in fiecare zi ca sa justific “gaura” din salariu pe care avea sa o vada la sfarsitul lunii. Norocul meu e ca imi plac foarte mult dulciurile iar ea ma credea.
Era greu atunci cu banii…dar nici eu nu ma aruncam sa cumpar obiecte prea scumpe. Si acum mai cumpar de la diverse persoane care vin cu monede la muzeu la numismati.
In principal in colectia mea sunt jetoane, semnele monetare. Din pacate au mai fost situatii de criza si pana acum am vandut colectia de 3 ori. Nu am avut bani pt a plati facultatea, …a mai disparut ceva din colectie.
Acum am cam 350 de variante. De aici din zona nu sunt prea multe, Craoiva are putine jetoane, 20 -30 maxim.
Intodeauna cand am avut o piesa nu m-am multumit cu atat, m-am dus in arhiva si am cautat cat mai multe despre ea.
Am avut acces la colectia Cizmaru de jetoane pe care le-am cercetat.
Monede am multe, pornind de la moneda greceasca, cateva piese romane, aproape toti imparatii, bizantine, din moneda feudala cea religioasa mi se pare foarte interesanta, am monede gasite pe tot teritoriul Urzicii Mari, mai am monede sarbesti amestecate cu cateva bulgaresti si din Tara Romaneasca.
Una dintre cele mai valoroase monede ale mele a fost Bendis Larisa o moneda dacica.
Eu tin foarte mult la o moneda Ioan Alexandru, o moneda de trecere. Imi plac foarte tare monedele care fac trecerea intre epoci, sunt intodeuna interesante.
Mai am o colectie de carti postale, unele sunt de pe front, impreuna cu niste scrisori de-ale bunicului, corespondenta de razboi si o colectie de pristolnice vechi.
Sunt multe obiecte si povesti interesante pe care e unori pacat sa le tii numai pentru tine. Eu am incercat sa fac un fel de mic muzeu si o biblioteca la mine in sat, in Urzica.
Acum catva ani, am avut si eu un an bun din agricultura si stansesem vreo 20-30 de milioane. Ma gandeam sa avem si noi un muzeu si un loc in care sa se stranga oamenii, in afara de carciuma satului. Primarul imi promisese ajutor dar pana la urma nu s-a tinut de promisune.
Asta a fost visul meu sa fac un punct muzeistic, sa fac o gradina acolo la fostul CAP, cu copaci si banci, sa se joace un sah, sa fie si o mica biblioteca cu vreo 2000 de volume. Dar nu a fost sa fie… in schimb satul are 3 carciumi.
Autor: Dragos Baldescu
[Articol aparut in nr . 6 , seria II al revistei Colectionarul Roman]
