Monedele emise de Habsburgi pentru Transilvania incep cu ducatii de aur batuti la Sibiu in 1692 cu legenda MONETA NOVA TRANSYLVANIAE, si se termina o data cu moartea Mariei Terezia in 1780 cand dispare de pe monede stema Ardealului din mijlocul stemei Habsburgice. Aceasta perioada se poate imparti in 3 parti, dupa stilistica pieselor.
In prima perioada care se intinde din 1692 pana in 1713, baterea de moneda se face alternativ la monetariile din Sibiu si Cluj Napoca. Pe reversal primelor piese stema Transilvaniei ocupa un loc mult mai important decat pe emisiunile mai tarzii, chiar daca de multe ori soarele, luna si vulturul lipsesc, stema fiind reprezentata doar de cele 7 turnulete. Pe avers apare efigia imparatului sau vulturul bicefal. Pe ducatii de aur batuti la Sibiu in primii ani ai sec. XVIII apare Leopold I in picioare, dar pe revers deja vedem stema Ardealului in scutul in forma de inima, pe pieptul vulturului. Acesta tine in gheare sabia si sceptrul, iar deasupra are coroana. Reversul este asemanator pe majoritatea monedelor din aceasta perioada.
(Fig.1. Leopold I - ducat de aur batut la Sibiu in 1703)
Pe poltura de argint emisa de aceeasi monetarie in 1704 si 1705 pe avers vedem o efigie de slaba calitate artistica al lui Leopold, iar pe revers cele 7 turnulete alaturi de vulturul, soarele si luna. Pe stilul monedelor de valoare nominala mai mare ale lui Iosif I deja se observa mana unui maestru monetar mai experimentat, iar stema apare intotdeauna in scutul de pe pieptul vulturului.
Pe monedele lui Leopold I de la monetaria din Alba Iulia in aceasta perioada apare semnul monetariei C-V sau K-V. Monetaria a batut monede de aur si argint pentru Leopold I din 1693 pana in 1700, cand a fost inchisa pentru cativa ani.
Pe monedele emise la Sibiu apar frecvent initialele maestrului monetar: F-T (1701-1706); M.I.-H.S. (Miller Henrucus, 1709); IFK (Johann Franz Kropf, 1709-1712).
(Fig.2. Ioseph I - piesa de 5 ducati batuta la Sibiu in 1708)
In a doua perioada, din 1713 pana in 1740, functioneaza doar monetaria de la Alba Iulia, intrucat in 1712 Carol III a desfiintat-o pe cea de la Sibiu. Sub conducerea lui Franz Leopold Kropf, la Alba Iulia se bate atat moneda marunta cat si monede cu valoare nominala mare, dar pe toate se observa un stil fin, atentia pentru detaliu, mana unui maestru monetar scolit. Spre sfarsitul acestei perioade, stilul incepe sa aibe de suferit pe monedele mai marunte, dupa cum se observa de ex. pe moneda de 3 kreuzer din 1740, unde pe reversul piesei nu se mai vede aceeasi atentie pentru detaliu.
In a treia perioada care incepe in 1740 si se termina odata cu moartea Imparatesei Maria Theresia ajung la monetaria din Alba Iulia maestrii monetari scoliti la academia din Wiena, infiintata in 1727. Acest fapt se observa pe monedele emise in aceasta perioada, atat pe cele marunte cat si pe cele mari.
(Fig.3. Maria Theresia-poltura de argint batuta in 1747 la Alba Iulia)
Dupa imaginea Imparatesei care apare pe monede, observam doua etape: pana in 1765 Imparateasa este reprezentata cu diadema, par lung si ondulat, iar dupa 1765 apare bustul Imparatesei cu voal sau drapat de cap. Intalnim mai multe variante, coafura de mai mlte feluri, diferite forme ale brosei, cu cercei sau fara, etc. Pe revers scutul de pe pieptul vulturului are forme mai variate, dar vulturul nu mai are in gheare nici sabie, nici sceptru.
La inceputul acestei perioade, la 17 iulie 1742 a fost emis un decret pentru Imperiu, care prevede ca monetariile sunt obligate ca dintr-o marca vieneza de aur (280.67 grame) de .985 puritate sa bata 80 ducati intregi si 2/3, in greutate nominala totala de 3,495 grame; iar dintr-o marca vieneza de argint de .875 puritate sa se bata 9 taleri intregi si, in greutate nominala totala de 28,82 grame. Nu peste mult timp Maria Theresia decide sa diminueze standardul monetar de 2 ori, in 1748 si 1750. Pe monedele batute dupa 1750 standardul monetar scazut este marcat prin crucea Sfantului Andrei, amplasata dupa an. Tot in 1750 decide sa nu se mai bata monede de argint de VI si XV kreuzer, locul acestora fiind luat din 1751 de monedele de VII si XVII kreuzer. Acest lucru era necesar de ceva vreme, pentru ca din 1695 valoarea de circulatie a monedelor de VI si respective XV kreuzeri era de VII si respectiv XVII kreuzeri.
In 1759-1760 Maria Theresia introduce o noua reforma monetara prin care decide generalizarea emiterii monedelor de arama pe intreg teritoriul Imperiului. Baterea acestor monede de arama fusese sistata anterior, din 1750, pentru aproape un deceniu. Astfel, din 1761 la monetaria din Alba Iulia se emit si monede de arama, pfennigi in 1764-65, kreuzer in 1764, greschl in 1763-65 si kreuzeri in 1761-64. Aici la Alba Iulia monedele sunt batute atat pentru Maria Theresia, cat si pentru sotul ei, Francisc de Lotharingia, in proportie de 50%-50%. Dupa introducerea pe scara larga in circulatie a monedelor de arama, se observa destul de des neincrederea oamenilor fata de aceste monede ("monede rosii"). Pe monedele de 1 pfennig si kreuzer batute la Alba Iulia in 1764-65 apare pe revers semnul monetariei C-A (Carolina Alba) in contradictie cu marea majoritate a monedelor marunte de arama din aceasta perioada.
Prin decretul emis in 6 iulie 1766 in care se dispune un nou sistem de marcare pentru toate monetariile, se decide ca semnul monetariei de la Alba Iulia sa fie litera E. Cu cateva zile mai tarziu se decide ca pe langa semnele monetariilor pe monede sa apara si initialele maestrilor monetari. Semnele de maestri intalnite pe monedele de la Alba Iulia sunt H-S, H-G, AH-GS. H si AH sunt semnele maestrului monetar Anton Josef Hammerschmied; G semnul lui Alexander de Gagia; iar S si GS semnele lui Gottfried Schickmayer von Steindelbach. Aceste semne sunt amplasate sub ghearele vulturului bicefal, intre gheare si penajul aripilor sau intre gheare si penajul de la coada vulturului.
In legenda de pe aversul monedelor batute pana la 1745 Maria Theresia apare cu titlul de regina, iar dupa 1746 va intrebuinta titulatura de imparateasa. Legenda de revers intre 1741-1745: "ARCH.(idux) A.(ustriae) D.(ux) BU.(rgundiae) PR.(inceps) TRAN.(sylvaniae) N.(upta) D.(ux) LO.(tharingiae) B.(arique) MAGNA D.(ux) ETR.(uriae)". Legenda de revers intre 1746-1780: "ARCH.(idux) AU.(striae) DUX MEDI.(olani) PR.(inceps) TRAN.(sylvaniae) CO.(mes) TY.(rolis)".
Stilul artistic al monedelor din aceasta perioada nu a mai fost atins in timpul imparatilor care au urmat. Monedele batute aici au trecut de la stilul baroc deosebit la un stil monoton, identic in intregul Imperiu, piesele fiind diferentiate doar prin semnele monetare introduse dupa moartea Imparatesei Maria Theresia.
[Articol aparut in Nr. 1 al revistei Colectionarul Roman]
In prima perioada care se intinde din 1692 pana in 1713, baterea de moneda se face alternativ la monetariile din Sibiu si Cluj Napoca. Pe reversal primelor piese stema Transilvaniei ocupa un loc mult mai important decat pe emisiunile mai tarzii, chiar daca de multe ori soarele, luna si vulturul lipsesc, stema fiind reprezentata doar de cele 7 turnulete. Pe avers apare efigia imparatului sau vulturul bicefal. Pe ducatii de aur batuti la Sibiu in primii ani ai sec. XVIII apare Leopold I in picioare, dar pe revers deja vedem stema Ardealului in scutul in forma de inima, pe pieptul vulturului. Acesta tine in gheare sabia si sceptrul, iar deasupra are coroana. Reversul este asemanator pe majoritatea monedelor din aceasta perioada.
(Fig.1. Leopold I - ducat de aur batut la Sibiu in 1703)
Pe poltura de argint emisa de aceeasi monetarie in 1704 si 1705 pe avers vedem o efigie de slaba calitate artistica al lui Leopold, iar pe revers cele 7 turnulete alaturi de vulturul, soarele si luna. Pe stilul monedelor de valoare nominala mai mare ale lui Iosif I deja se observa mana unui maestru monetar mai experimentat, iar stema apare intotdeauna in scutul de pe pieptul vulturului.
Pe monedele lui Leopold I de la monetaria din Alba Iulia in aceasta perioada apare semnul monetariei C-V sau K-V. Monetaria a batut monede de aur si argint pentru Leopold I din 1693 pana in 1700, cand a fost inchisa pentru cativa ani.
Pe monedele emise la Sibiu apar frecvent initialele maestrului monetar: F-T (1701-1706); M.I.-H.S. (Miller Henrucus, 1709); IFK (Johann Franz Kropf, 1709-1712).
(Fig.2. Ioseph I - piesa de 5 ducati batuta la Sibiu in 1708)
In a doua perioada, din 1713 pana in 1740, functioneaza doar monetaria de la Alba Iulia, intrucat in 1712 Carol III a desfiintat-o pe cea de la Sibiu. Sub conducerea lui Franz Leopold Kropf, la Alba Iulia se bate atat moneda marunta cat si monede cu valoare nominala mare, dar pe toate se observa un stil fin, atentia pentru detaliu, mana unui maestru monetar scolit. Spre sfarsitul acestei perioade, stilul incepe sa aibe de suferit pe monedele mai marunte, dupa cum se observa de ex. pe moneda de 3 kreuzer din 1740, unde pe reversul piesei nu se mai vede aceeasi atentie pentru detaliu.
In a treia perioada care incepe in 1740 si se termina odata cu moartea Imparatesei Maria Theresia ajung la monetaria din Alba Iulia maestrii monetari scoliti la academia din Wiena, infiintata in 1727. Acest fapt se observa pe monedele emise in aceasta perioada, atat pe cele marunte cat si pe cele mari.
(Fig.3. Maria Theresia-poltura de argint batuta in 1747 la Alba Iulia)
Dupa imaginea Imparatesei care apare pe monede, observam doua etape: pana in 1765 Imparateasa este reprezentata cu diadema, par lung si ondulat, iar dupa 1765 apare bustul Imparatesei cu voal sau drapat de cap. Intalnim mai multe variante, coafura de mai mlte feluri, diferite forme ale brosei, cu cercei sau fara, etc. Pe revers scutul de pe pieptul vulturului are forme mai variate, dar vulturul nu mai are in gheare nici sabie, nici sceptru.
La inceputul acestei perioade, la 17 iulie 1742 a fost emis un decret pentru Imperiu, care prevede ca monetariile sunt obligate ca dintr-o marca vieneza de aur (280.67 grame) de .985 puritate sa bata 80 ducati intregi si 2/3, in greutate nominala totala de 3,495 grame; iar dintr-o marca vieneza de argint de .875 puritate sa se bata 9 taleri intregi si, in greutate nominala totala de 28,82 grame. Nu peste mult timp Maria Theresia decide sa diminueze standardul monetar de 2 ori, in 1748 si 1750. Pe monedele batute dupa 1750 standardul monetar scazut este marcat prin crucea Sfantului Andrei, amplasata dupa an. Tot in 1750 decide sa nu se mai bata monede de argint de VI si XV kreuzer, locul acestora fiind luat din 1751 de monedele de VII si XVII kreuzer. Acest lucru era necesar de ceva vreme, pentru ca din 1695 valoarea de circulatie a monedelor de VI si respective XV kreuzeri era de VII si respectiv XVII kreuzeri.
In 1759-1760 Maria Theresia introduce o noua reforma monetara prin care decide generalizarea emiterii monedelor de arama pe intreg teritoriul Imperiului. Baterea acestor monede de arama fusese sistata anterior, din 1750, pentru aproape un deceniu. Astfel, din 1761 la monetaria din Alba Iulia se emit si monede de arama, pfennigi in 1764-65, kreuzer in 1764, greschl in 1763-65 si kreuzeri in 1761-64. Aici la Alba Iulia monedele sunt batute atat pentru Maria Theresia, cat si pentru sotul ei, Francisc de Lotharingia, in proportie de 50%-50%. Dupa introducerea pe scara larga in circulatie a monedelor de arama, se observa destul de des neincrederea oamenilor fata de aceste monede ("monede rosii"). Pe monedele de 1 pfennig si kreuzer batute la Alba Iulia in 1764-65 apare pe revers semnul monetariei C-A (Carolina Alba) in contradictie cu marea majoritate a monedelor marunte de arama din aceasta perioada.
Prin decretul emis in 6 iulie 1766 in care se dispune un nou sistem de marcare pentru toate monetariile, se decide ca semnul monetariei de la Alba Iulia sa fie litera E. Cu cateva zile mai tarziu se decide ca pe langa semnele monetariilor pe monede sa apara si initialele maestrilor monetari. Semnele de maestri intalnite pe monedele de la Alba Iulia sunt H-S, H-G, AH-GS. H si AH sunt semnele maestrului monetar Anton Josef Hammerschmied; G semnul lui Alexander de Gagia; iar S si GS semnele lui Gottfried Schickmayer von Steindelbach. Aceste semne sunt amplasate sub ghearele vulturului bicefal, intre gheare si penajul aripilor sau intre gheare si penajul de la coada vulturului.
In legenda de pe aversul monedelor batute pana la 1745 Maria Theresia apare cu titlul de regina, iar dupa 1746 va intrebuinta titulatura de imparateasa. Legenda de revers intre 1741-1745: "ARCH.(idux) A.(ustriae) D.(ux) BU.(rgundiae) PR.(inceps) TRAN.(sylvaniae) N.(upta) D.(ux) LO.(tharingiae) B.(arique) MAGNA D.(ux) ETR.(uriae)". Legenda de revers intre 1746-1780: "ARCH.(idux) AU.(striae) DUX MEDI.(olani) PR.(inceps) TRAN.(sylvaniae) CO.(mes) TY.(rolis)".
Stilul artistic al monedelor din aceasta perioada nu a mai fost atins in timpul imparatilor care au urmat. Monedele batute aici au trecut de la stilul baroc deosebit la un stil monoton, identic in intregul Imperiu, piesele fiind diferentiate doar prin semnele monetare introduse dupa moartea Imparatesei Maria Theresia.
[Articol aparut in Nr. 1 al revistei Colectionarul Roman]
