autor: Stefan Vasilita

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra istoriei Dobrogei în sec I î.e.n.-I e.n., trebuie urmarite aspecte ale vietii economice ce ar fi imposibil de reconstituit fara a folosi informatii oferite de circulatia monetara. Din pacate, din motive diverse, datele pe care le ofera descoperirile monetare si implicit interpretarea lor sufera din variate motive. Notam în primul rând aspectul pur statistic- câte monede au ajuns la noi dintre cele care au circulat atunci? Apoi e cazul sa ne punem o întrebare legata de cât de grijulii au fost cu monedele de metal pretios si implicit avem o explicatie pentru numarul mic de exemplare de aur descoperite în zona respectiva. Nu în ultimul rând, adaugam faptul ca nu întodeauna descoperirile si asa putine nu sunt anuntate si valorificate stiintific.

Partial, aceste probleme pot fi rezolvate daca folosim ca metoda de analiza a circulatiei monetare si alte surse decât cele numismatice. Ne referim aici la sursele literare si epigrafice. Un model de urmat ar fi exemplara cercetare a lui M.I. Rostovteff asupra vietii economice în Antichitate[1] si implicit a circulatiei monetare. Ce pot oferi sursele? Ca sa citam un exemplu, pe baza unui pasaj celebru din Polybiu din Megalopolis in Istorii preluat de Athenaios din Naucratis in Deinosophistai, aflam preturile unor marfuri sau animale din Hispania din secolul III î.e.n. si putem astfel estima ce putere de cumparare acopereau monedele dintr-un tezaur descoperit în Spania datând din aceea perioada. Alt exemplu, conform unei relatari din cartea a VI a lucrarii lui Pliniu cel Batrân Naturalis Historiae, în timpul unui asediu a lui Hannibal asupra unui oras din Italia în timpul celui de al doilea razboi punic a avut loc o foamete groaznica care a dus la inflatie pe fondul unei lipse de oferta. Un banal sobolan a fost vândut cu suma impresionanta de 200 de denari, suma aproximativ egala cu salariul anual a unui legionar la sf sec I î.e.n. sau o cantitate aproximativa de 800 de grame de argint.

Pe lânga sursele literare, cele epigrafice au avantajul de a aduce informatii noi din diverse domenii excluse uneori de autorii litereari. Citam spre exemplu cazul unui cunoscut decret din Pharos din sec IV î.e.n. unde întâlnim informatii legate de plata unei amenzi în cazul în care gunoiul nu este aruncat unde trebuie! Sa mai amintim si decretele atheniene de secol V î.e.n. unde aflam  φορος-ul platit de fiecare cetate membra a ligii.

Pentru Dobrogea informatiile literare sunt inexistente si cu mare indulgenta nu putem face referire decât la un pasaj din Cassius Dio referitor la Traian. Acolo aflam ca acesta a retras moneda veche de pe piata. o analiza asupra acestui pasaj se impune însa cu alta ocazie caci subiectul depaseste usor limitele cronologice ale cercetarii noastre. Din fericire,  informatiile epigrafice sunt mai numeroase si oricum importante pentru tema cercetarii noastre. Cetatile dobrogene au o mare cantitate de inscriptii pe baza carora putem extrage o multime de date de natura economica.

Pentru fiecare din cele 3 orase pontice din Dobrogea avem inscriptii, pentru perioada I î.e.n-I e.n.,  în care sunt mentionate diverse monede  precum si situatii în care acestea sunt folosite în comert, pentru plata amenzilor sau pentru serviciile prestate

Magistratii financiari ai orasului sunt mentionati în câteva rânduri. Aici e vorba de vistieri οικονομος[2] respectiv  împartitorii μερισται[3] sau τ?μιας[4]

Pentru Histria datele sunt putine si din pacate nu avem nici un decret datat clar în aceasta perioada.( fata de sa zicem intreaga epoca elinistica unde cantitatea de informatii e mult mai mare). Staterul de aur pare sa fi circulat, fiind mentionat ca mijloc de plata în nenumarate rânduri[5] dar si talantul[6]. Avem apoi mentionate, abia pentru secolul II e.n., denarul si sestertul[7].

Legat de stater, avem de-a face atât cu situatia unei monede de cont cât si emisiune în sine. Astfel, Diogenes fiul lui Diogens este nevoit sa rascumpere cu 100 de stateri captivi histrieni aflati în Bizant[8]. E greu de crezut ca aceasta suma a fost platita în alte piese decât cele de aur. Si cum datarea decretului corespunde cu perioada în care cetatea emitea stateri postumi de tip Lisimah, e probabil ca plata sa fi fost facuta cu acesti stateri.

Legat de acest decret, se mai impune un scurt comentariu. E tentanta legatura dintre acest personaj strain de cetate dar ales de aceasta în cele mai importente functii si emisiunea de stateri de aur datând din aceasta perioada având ca monograma literele ΔΙ. Tot o problema de natura prosopografica impune legatura dintre Aristagoras, fiul lui Apaturios si seria de emisiuni a cetatii cu Demetra pe revers si monograma APIΣTA sub delfin[9]. Oricare dintre functiile pe care Aristagoras le-a detinut de-a lungul timpului (dupa cum spune decretul, preot eponim al lui Apollo, principala divinitate a orasului, agoranom sau poate chiar presedinte al adunarii) ar fi putut sa permita acestuia supravegherea unei emisiuni monetare.

Pentru Tomis, avem relativ mai multe informatii. În primul rând, cunoastem decretul în cinstea lui Timaios fiul lui Straton, unde aflam ca acesta cumpara preotia zeilor din Samotrake „pe viata” cu suma de 7 stateri si 60 de piese de arama[10].

Pentru granita dintre secole, avem mentionat un decret[11] referitor la situatia militara a cetatii[12]. Astfel, instituindu-se paza orasului, comandantii sunt însarcinati sa vegheze la disciplina trupei, putând amenda în caz contrar cu 10 stateri de argint. Cum Tomis nu a emis niciodata monede de argint si cum decretul e datat la granita dintre secole, plata nu s-ar fi putut face decât în denari romani, alte monede de argint neexistând pe piata în acel moment. Legat de prevederea conform careia comandantii sa primeasca 4 stateri de aur, lucrurile sunt mai neclare. Nu putem preciza daca e vorba de stateri de tip Lisimah sau poate de aurei romani. Nu e de exclus nici posibilitatea sa avem doar o unitate de cont.

Alt decret precizeaza suma necesara pentru gravarea unei inscriptii[13].  Astfel, e nevoie de 40 de δ(ραχμ???) pentru gravarea lui. Daca reconstituirea e corecta, suma reprezinta o unitate de cont, drahma neavând acum o prezenta în circulatia monetara.  Nu trebuie exclusa nici lectura δ(ηναρια). În schimb plata a fost facuta probabil în denari romani dupa cum sugereaza descoperirile monetare, unde nu avem nici macar o drahma pentru acest interval.

Prezenta denarului în circulatia monetara e foarte bine documentata. E cunoscut gratie unui numar relativ mare de inscriptii de secol I-III[14]. Avem atestata, ce e drept pentru secolul II, foarte probabil dupa atacul costobocilor, refacerea zidului[15] plata facându-se probabil în aur, printr-o cantitate de aureii care ne scapa.

Pentru Callatis, informatiile sunt putine. Pentru secol I î.e.n. avem o singura inscriptie care face referire la δραχμ[.], fara a da mai multe informatii[16].

Pentru secolul I e.n. informatiile sunt ceva mai clare. Astfel, în timpul domniei lui Tiberius, un anume Philinos fiul lui Philinos doneaza cetatii o suma de bani pentru constructia unui vestibul[17]. Monedele în care s-a facut plata sunt denarii δηναρια, precizarea fiind suficient de clara pentru a întelege ca nu e vorba de o unitate de cont. cum a aratat J. P. Callu, uneori denarul e folosit ca unitate de cont cu toate ca plata se realizeaza în alte monede[18]. Momentul în care romanii iau decizia ca toate unitatile monetare sa fie înlocuite în datele contabile cu denarul ca unitate de cont este domnia lui Tiberius, mai exact expeditia lui Germanicus în Orient[19]

Tot din aceasta perioada dateaza un decret despre preturile alimentelor dar starea de conservare a inscriptiei „foarte precara” impiedica orice reconstituire[20]. Ar mai putea fi mentionat un decret datat în mijlocul secolului I e.n. unde se precizeaza ca donatia a fost facuta în argint( αργ[υριον])[21].

Cu toate ca nu dateaza propriu zis din perioada care ne intereseaza, e necesar sa analizam putin un decret de la sfârsitul secolului II e.n. Un anume Tiberius Flavius L[....], pontarh al Hexapolei, doneaza o suma de 10.000 denari[22]. Pe piatra formula este însa [α]ττικας. Ori, la sfârsitul acestei epoci, drahma atica, egala ca valoare cu denarul roman, era doar o unitate de cont. Mentionare ei arata ca drahma a fost înca folosita mult timp ca unitate de cont dupa ce a disparut din circulatia monetara[23]. Orasele pontice au folosit înca mult dupa patrunderea masiva pe piata a denarului republican unitatile grecesti de masura.

O privire generala asupra circulatiei monetare din prisma izvoarelor epigrafice arata ca orasele pontice au folosit, în paralel, unitati de cont  si monede romane, fara a putea preciza întodeauna situatia exacta. Sistemul grecesc e folosit pâna târziu în secol II e.n. cu toate ca în acel moment pe piata nu existau alte monede decât cele romane. Piesele romane însa, desi patrund masiv înca din secolul I î.e.n. sunt mentionate abia din secolul urmator. Moneda de aur, fie stater, fie aureus, era întâlnita în circulatie si folosita gratie continutului bun de metal pretios.

Sumele mari vehiculate uneori, prezenta (ca unitate de cont sau nu) a pieselor de aur în inscriptii dovedeste ca circulatia monetara a fost una mult mai activa decât lasa sa se înteleaga descoperirile monetare.

Avrevieri

·   ISM I=Pippidi, D.M. Inscriptiile Scytiei Minor I: Histria, Ed. Academiei RSR Bucuresti, 1983

·   ISM II= Stoian, I Inscriptiile Scytiei Minor II:Tomis, Ed. Academiei RSR Bucuresti, 1987

·   ISM III =Avram, Al. Inscriptions de Scythie Mineure III. Callatis et son territoire, Ed. Enciclopedica, Bucaresti – Paris 1999

·   Pick=Pick, B. Die antiken Münzen von Dacien  und Moesien , vol I. Fasc I, Georg Reimer druck ,Berlin 1898

·   Pippidi Contributii=D. M. Pippidi Contributii la istoria veche a României, Ed. Academiei RSRBucuresti, 1967