Şcoala Normală de Fete din Iaşi, Şcoala Primară Trei Ierarhi, Şcolile de Arte Frumoase din Iaşi şi Bucureşti, Azilul „Elena Doamna” precum şi o serie de şcoli particulare, se numără între instituţiile de învăţământ care au folosit pentru prima dată medaliile în stimularea celor mai buni elevi ai lor.

Medalia Şcolii Normale de Fete din Iaşi are pe avers (fig. 1av) stema Principatelor Unite (vultur şi cap de bour în două scuturi încoronate). Deasupra stemei este inscripţia semicirculară MEDALIF DE ANOARE, iar dedesubt două ramuri de laur. Pe revers (fig. 1rv) într-o cunună de laur este inscripţia ŞCOALA NORMALA DE FETE DIN IAŞI 1867. Medalia cu toartă, de formă ovală (dimensiunile 30-35 mm), este realizată din alamă fiind gravată manual, probabil într-un atelier ieşean.

Medalia Şcolii Primare Trei Ierarhi (bronz, 30mm) are pe avers (fig. 2av) inscripţia circulară ŞCOLA PRIMARĂ TREI ERARCHI continuată în mijloc pe două rânduri PENTRU SÂRGUINŢĂ iar pe revers (fig. 2rv) două scuturi dispuse în unghi şi timbrate de o coroană princiară, unul cu stema Modovei şi altul cu cea a Mnteniei. Cele două scuturi de pe reversul acestei medalii cât şi legenda aversului sunt elemente care plasează probabila ei  folosire în deceniul al şaptelea al secolului al XIX-lea. 

Şcolile de artă din Iaşi şi Bucureşti îşi premiau elevii cu medalii specifice. Acestea au pe avers (fig. 3av) reprezentări sugestive - pensulă, paletă, echer încadrate de două ramuri şi timbrate de o coroană de lauri. Întreaga imagine este la rândul ei încadrată de o bandă circulară reliefată pe care se află inscripţia SCOALA DE BELLE ARTE „ROMANIA”. Medalia are pe revers inscripţia reliefată pe patru rânduri (primul arcuit) HONORIS CAUSA / MEDALIA / D-LUI / PENTRU.

Prin scrierea incizată se completa numele premiantului (în cazul medaliei cunoscute de autorul acestor rânduri: CLASA III, BĂNCILĂ OCTAVIU, CONCURS LA ISTORIA ARTELOR, iar pe cant IAŞI, Sem.II, an şc.1981-82). Deci Medalia HONORIS CAUSA, CLASA a III-a, D-lui Băncilă Octaviu, pentru concurs la Istoria Artelor, Iaşi, semestrul II, anul şcolar 1891-1892 (fig. 3rv).

Azilul Elena Doamna din Bucureşti, instituţie de caritate şi învăţământ înfiinţată în anul 1862 din iniţiativa şi cu contribuţia substanţială a soţiei domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a premiat pe cei mai buni elevi ai săi în mai mulţi ani cu medalii. Un exemplar din 1896 are pe avers inscripţia circulară AZILUL ELENA DOAMNA pe o bandă reliefată mărginită de două cercuri liniare, iar în mijloc pe un ornament un scut cu patru câmpuri cuprinzând: acvilă, cap de bour, leu şi doi delfini. Pe revers într-o cunună de laur inscripţia DISTINCTIUNE / LA PURTARE / 1896.

O categorie aparte în cadrul medaliilor de referinţă o constituie medalia premiu pentru concurs naţional şcolar. Aceasta este folosită pentru prima dată în anul 1868 când în Bucureşti a avut loc un concurs naţional cu participarea celor mai buni elevi din toate gimnaziile şi liceele din ţară. Acum, alături de tradiţionala premiere cu diferite cărţi şi coroniţe, s-au folosit şi medalii.

Spre sfârşitul secolului trecut sistemul de premiere cu medalii este generalizat de către Ministerul Cultelor şi Instrucţiei Publice, medaliile premiu distribuindu-se, la sfârşitul anului şcolar sau ciclu de învăţământ, cu ocazia diverselor concursuri şcolare, pentru discipline teoretice, pentru activităţi practice sau sportive tuturor elevilor merituoşi din ţară (fig. 4av şi 4rv).

Medaliile se realizau prin comenzi la atelierele din ţară (Carniol, Radivon, Carniol-fiul) sau din străinătate (Wilh. Mayer şi Frz. Wilhelm din Stuttgart, Maurer, Krausse).

În privinţa folosirii medaliei premiu, o iniţiativă deosebită este luată în anul 1904 cu ocazia împlinirii a patru secole de la moartea lui Ştefan cel Mare. Ministrul cultelor şi instrucţiei publice de atunci, Spiru Haret a dispus, de comun acord cu Societatea Numismatică Română, ca o parte din medaliile comemorative realizate cu acest prilej la firma Wilh. Mayer şi Frz. Wilhelm din Stuttgart să fie atribuite celor mai merituoşi elevi din întreg învăţământul liceal românesc.

            Medalia este realizată după macheta profesorului Celesti-Fabio de la Şcoala de Arte şi Meserii din Iaşi şi are pe avers (fig. 5av) capul încoronat al domnitorului privit din faţă, cu mustaţă şi plete bogate care-i cad pe umeri. În partea superioară este inscripţia semicirculară STEFAN CEL MARE SI SFINT 1457-1504. În partea de sus a reversului (fig. 5rv) este pecetea domnească şi inscripţia  arcuită MARELUI STRAMOS STEFAN VODA. Dedesubtul pecetei pe cinci rânduri este inscripţia:  LA IMPLINIREA DE PATRU SUTE DE ANI / DE LA SAVARSIREA LUI DIN VIATA / CA SEMN AL RECUNOSTINTEI / NEAMULUI SEU / 1504-1904. Tot aversul este încadrat de un cerc liniar. În partea de jos, între cercul liniar şi marginea reliefată a medaliei, este inscripţia cu caractere mici SUB PRIVEGHEREA SOC.NUMISMATICE ROMANE.

O altă medalie dedicată tot marelui Ştefan, realizată de gravorii Radivon şi Carniol, a fost distribuită în acelaşi an elevilor merituoşi din şcolile primare ale capitalei. Medalia este de dimensiuni reduse (30 mm) cu şi fără toartă şi are pe avers bustul încoronat al domnitorului, cu privirea spre dreapta, cu părul bogat pe spate şi mustaţă, încadrat de inscripţia semicirculară ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÎNT DOMN AL ŢĂRII MOLDOVEI. Reversul prezintă pe două ramuri de stejar şi laur - un pergament desfăcut cu inscripţia ÎN AMINTIREA / MĂREŢELOR FAPTE / ALE ÎNŢELEPTULUI ŞI / PURUREA BIRUITORULUI / DOMN / APĂRĂTORUL NEAMULUI ŞI AL CREŞTINĂTĂŢII / ROMANIA RECUNOSCATOARE. Deasupra pergamentului: * 1504-1904.

           Medaliile folosite între cele două războaie au pe avers în partea de jos diverse reprezentări referitoare la activitatea şcolară (carte deschisă şi pană, cărţi, echer şi compas, penare şi acuarele) iar pe revers portrete ale suveranilor (fig. 6av,6 rv şi 7av,7 rv).

           Sistemul de premiere cu medalii a fost folosit mai bine de trei sferturi de veac, până la sfârşitul perioadei interbelice când s-a renunţat definitiv la el. În zilele noastre sunt încercări timide de reluare a acestei interesante practici (fig 8 av şi 8rv).

    După cum s-a putut observa, medaliile la care ne-am referit sunt documente de un specific aparte care consemnează în metal pagini din întreaga istorie a învăţământului ieşean, iar unele dintre acestea sunt veritabile realizări artistice, cu o mare putere de influenţare a sensibilităţii şi imaginaţiei.

NOTĂ:

1 – Paginile privind reflectarea medalistică a învăţământului ieşean, cu mici modificări şi adăugiri, sunt reproduse după lucrarea noastră O istorie a Iaşului în imagini medalistice, Editura Timpul, 2005.

                                                                            profesor Andone Cumpătescu

                                                                   Membru al Societăţii Numismatice Române

[Articol aparut in Nr. 13 al revistei Colectionarul Roman]