Regele Ungariei, Wladislav II a decis în 1505 sa sprijine activitatea monetariei în aceasta perioada de declin cu 2000 forinti de aur, timp de 4 ani. Sursele scrise mentioneaza pentru aceasta perioada numele mai multor comiti la Baia Mare: Kanczler Johannes în 1500, Kakonyi Albert si Henning Christianus în 1501, More Georg în 1504, 1514, 1515 si 1518, Ambrosius Literatus în 1505-1506, Geszti Michael în 1506 si 1510, Hyeronimus Balbus în 1510, Tomori Antal si More Georg în 1514, Franciscus Litteratus în 1521.

În primii ani ai sec. XVI la Baia Mare s-au batut în principal monede de aur. Cele de tipul CNH II 255C, cu semnul n-I sau n-IC au fost emise probabil in 1500, întrucât poarta semnul  comitelui Kanczler Johannes, iar numele acestuia apare în surse scrise datate pentru acel an (“Johannes Kanczaler comitem videlicet Camere Rywlidominarum”)[1]. Între putinii dinari de argint emisi aici în aceasta perioada, pe CNH II 272B apare atât semnul comitelui Kakonyi Albert, cât si semnul lui Henning Christianus (n-A/G) care pare sa fie din timpul când cei doi au împartit functia de comite în 1501 („...Egregio Alberto Kakoni et Christiano camerariis nostris ... de Rivulo Dominarum...”[2]). Kakonyi si Henning au emis si forinti de aur cu acelasi semn. Alte semne folosite de Kakonyi: A/K, K/A, AL. Toate apar pe monede de aur (CNH II 255A, CNH II 255D, CNH II 255F, CNH II 255L, CNH II 255I, CNH II 255K, CNH II 255O, CNH II 255P, CNH II 255S).

Numele de familie al comitelui din 1505-1506 nu ne este cunoscut, fiind mentionat doar ca “Ambrosius literatus” (Ambrus deak, învatatul Ambrosius) în sursele scrise (“Ambrosius literatus camerarius camere Rywlodominarium”[3]). Semnul lui, “A” apare atât pe dinari, cât si pe o serie de forinti (n-A, -N/A). Semnele n/P – A/B, si n/P – AB îi sunt atribuite tot lui.

Din 1503 milesimul a început sa fie trecut pe monedele lui Ulaszlo II, dar numai la Kremnitz. La monetaria din Baia Mare au început sa graveze anul numai câtiva ani mai târziu, si apare pe monede doar dupa 1506. În acelasi an, printre ultimii forinti de aur pe care nu apare milesimul întâlnim si o serie de tipul CNH II 255C purtând semnul lui Geszti Michael: “n-M”. Un alt semn folosit de acesta a fost stema familiei Geszti: jumatatea superioara a unui tap ridicat in doua picioare. Nu sunt cunoscute monede de argint emise de el la monetaria din Baia Mare. Pe o parte din forintii lui de aur apare milesimul, pe o parte nu. Se pare ca în aceeasi perioada si Ioannes Thurzo a avut o activitate monetara la Baia Mare, fapt dovedit de forintii cu semnul n-H si milesimul 1507, precum si de cele fara an si cu semnul n – stema Thurzo, care probabil poate fi datat în 1507-1508.

Comitele Geszti este mentionat ultima data într-o scrisoare adresata chiar lui (“Michaeli literato de Gezth camerario nostro Rivulo Dominarum”) de catre regele Wladislav II, datat 27 iulie 1510[4]. Pentru o foarte scurta perioada de timp în 1510 umanistul Hyeronimus Balbus din Venetia devine comite[5] cu ajutorul cancelarului Georg Szatmari. Despre activitatea lui de la Baia Mare se cunosc destul de putine, forintii de tipul CNH II 255A cu semnul o stea cu 6 raze ar putea fi emise de el.

Începând probabil din acelasi an monetaria a emis forinti de aur de tipul CNH II 259A, cu semnul lui Georg More, apoi mai târziu cu cel al lui More împreuna cu cel al lui Tomori Antal, precum si cu stema orasului. More este mentionat prima data în functia de comite într-un document datat 26 septembrie 1504[6], apoi în 1514 împreuna cu Tomori[7] si din nou singur în 1515 si 1518. Provine din familia Geszti din Csula, iar tatal lui a fost banul Severinului între 1492-1494, si apoi al Belgradului între 1495-1506. Semnul lui More: “G” sau “M”.

Familia lui Tomori Antal provine din Bosnia, dar s-au stabilit în Transilvania, unde au obtinut mai multe mosii. Semnele folosite de el atât pe dinari cât si pe forinti au fost: “A” sau “A/T”. Un semn care nu a putut fi descifrat este n-E/S pe forintul de aur de tipul CNH II 259B, din 1515.

În aceasta perioada începe baterea de dinari de argint cu milesim. Cele cu semnul n-A (1517), n-B (1514), n-A/G (1512), n-E (1518), n-G (1514) provin de la aceasta monetarie, dar s-au batut într-o cantitate destul de mica. În timpul lui Ludovic II se sisteaza din nou emiterea de moneda de argint, si pâna în 1521 la Baia Mare se bate doar moneda de aur. Un alt nume mentionat în trecut în literatura ca fiind comite la Baia Mare în 1520 a fost cel al lui Franciscus literatus[8], dar în documentul citat de autor apare doar numele lui Franciscus, despre functia lui nu se vorbeste. În anul respectiv pe monedele emise la monetaria de aici ca semn apare stema orasului.

În documentele din acele timpuri mai gasim mentionat numele doar a unui singur angajat de la monetaria din Baia Mare, mesterul separator Mihai (“…Michaelem separatorem…”[9]), în 1521. Pentru a estima productivitatea monetariei în aceasta perioada nu avem decât o singura sursa, un registru de cementare din 1508[10]. Documentul a consemnat pentru o saptamâna o productie de aur de 32 marci si 41 ponduri, iar daca facem un calcul folosind aceste cifre, ar rezulta o productie de 1700 marci aur, adica 419 kilograme. Din aceasta cantitate au putut bate 119,000 forinti de aur.

Bibliografie:

Horvath-Huszar 1955-1956 – Horvath Tibor Antal – Huszar Lajos, Kamaragrofok a kozepkorban. În Numizmatikai Kozlony 54-55 (1955-1956)

Paulinyi 1936 – Paulinyi Oszkar, Magyarorszag aranytermelese a XV. szazad vegen es a XVI szazad derekan. A Grof Klebelsberg Kuno Magyar Tortenetkutato Intezet Evkonyve 6 (1936)

Szasz 1955-1956 – Szasz Karoly, Adatok a nagybanyai penzvero kozepkori kamaragrofjairol. În Numizatikai Kozlony 54-55 (1955-1956)

Wenzel 1880 – Wenzel Gusztav, A Magyarorszag banyaszatanak kritikai tortenete. Budapest, 1880