Prima medalie civila instituita de Carol I (pe vremea cand era inca doar domnitor al Romaniei) a fost Medalia Bene Merenti. Ea a fost infiintata prin Decretul Regal nr. 314 pe data de 20 februarie 1876. Medalia a fost inspirata de o distinctie similara instituita de Casa Princiara de Hohenzollern in 1857.

Medalia Bene Merenti se acorda pentru merite in domeniul artelor, stiintei, industriei si agriculturii. A fost acordata destul de rar. Medalia avea doua clase (Clasa 1- de aur si Clasa 2 - de argint) si putea fi acordata atat cetatenilor romani cat si strainilor.

Cea mai veche varianta a medaliei (Tip1) are diametrul de 40 mm si prezinta bustul lui Carol I fara barba completa (cu favoriti), cu numele gravorului "W. Kullrich F."inscriptionat pe margine.

Prima varianta intalnita mai des (Tip2) are un diametru de 30 mm si prezinta bustul lui Carol I, cu barba, privind in partea stanga. Bustul este inconjurat de cuvintele "CAROLUS I PRINCEPS ROMANIAE". Pe reversul medaliei sunt cuvintele "BENE MERENTI" deasupra unei bare, totul inconjurat de o coroana de frunze de laur. Medalia era atasata de panglica printr-un inel cu diametrul de 15-16 mm. Clasa 1 era din argint aurit iar clasa a doua din argint. Exista si exemplare mai tarzii din acest tip, Clasa 1, din bronz aurit. O varianta a acestui tip contine si numele gravorului, W. KULLRICH, scris imediat sub bustul lui Carol I. Medaliile tip 2 au fost acordate din 1876 pana in 1881, cand Carol I a fost proclamat rege al Romaniei.

Al treilea tip are aceeasi configuratie ca si tipul 2, cu exceptia faptului ca textul de pe fata medaliei a fost schimbat in "CAROLUS I REX ROMANIAE". Diametrul este cu aproximativ 2 mm mai mare decat cel al medaliilor din tipul 2.

Al patrulea tip se aseamana cu precedentul, diametrul fiind de 30 mm. Marimea literelor este mai mare cu aproximativ 1 mm si barba lui Carol I este ceva mai scurta. Exista si o varianta a acestui tip in care barba regelui este de aceeasi lungime ca in tipul 3 iar literele "AE" din "ROMANIAE" sunt lipite.

Tipul 5 este similar tipului 4, cu exceptia faptului ca barba lui Carol I este mai lunga decat in orice alt tip.

Sunt cunoscute si alte doua variante, anterioare momentului in care medalia a fost instituita oficial. Prima este o proba din aluminiu cu diametrul de 32 mm, gravor "J. E.". A doua varianta neoficiala este o medalie de argint, diametru 41 mm, fara inel sau panglica, gravor "KULLRICH". Medaliile de acest tip au fost conferite neoficial de Carol I, cu titlu personal (datorita faptului ca Romania nu primise inca permisunea de a emite decoratii proprii din partea marilor puteri).

A mai fost observata si o varianta a clasei 1 din aur masiv. Medalia este similara tipului 3 dar are textul prezent pe tipurile mai vechi de 1881: "CAROLUS I PRINCEPS ROMANIAE". Este posibil ca aceasta varianta sa fie un fals sau o piesa confectionata de un bijutier privat.

Medalia Bene Merenti se purta pe partea stanga a pieptului, suspendata de o panglica visinie cu latimea de 30-35 mm, cu doua benzi argintii late de 2-3 mm pe margini.

Se pare ca primul fabricant al medaliei a fost Paul Telge din Berlin.

Medalia a fost desfiintata prin instituirea ordinului Meritul Cultural de catre Carol II, prin Decretul Regal nr. 2684 din 19 iulie 1931. Era permisa purtarea in continuare a medaliilor acordate anterior.

Incepand din 1932, regele Carol II a nesocotit legislatia Romaniei prin instituirea unor ordine di medalii (inclusiv ordinul Bene Merenti) care erau acordate Proprio Motu si nu erau incluse in sistemul national de decoratii. Acestea au fost desfiintate dupa abdicarea regelui de catre Ion Antonescu, restabilindu-se sistemul traditional al decoratiilor. Vom prezenta in continuare cateva din aceste ordine si medalii, mai putin cunoscute.

Medalia Bene Merenti a Casei Domnitoare
Aceasta medalie a fost instituita prin Decretul Regal nr. 2836 din 16 decembrie 1935. Decretul specifica doar faptul ca distinctia are trei clase - aur, argint si bronz - dar nu descria medalia sau modul ei de acordare. Decretul Regal nr. 4354/ 19 decembrie 1938 continea prima descriere a noii medalii proprio motu, dar ii schimba si denumirea oficiala in Medalia Casei Domnitoare, organizata in doar doua clase. Probabil Medalia Bene Merenti a Casei Domnitoare din 1935 este doar un proiect, o decoratie care nu a fost acordata niciodata.

Crucea Bene Merenti pentru Salvare
A fost instituita prin ID nr. 2 din 8 martie 1940, cu scopul de a-i recompensa pe cei care salvau sau incercau sa salveze viata altora sau proprietati publice si private in timpul catastrofelor. Desi decretul ofera o descriere completa acestei distinctii, ce era organizata in trei clase, nici un exemplar nu este conoscut. Probabil ca nu a apucat nici macar sa fie produsa, datorita evenimentelor din 1940, si a fost desfiintata de Ion Antonescu la scurt timp dupa aceea. Ordinul Bene Merenti al Casei Domnitoare Printr-un decret emis in decembrie 1935, Carol II a inlocuit vechiul Ordin al Casei Princiare de Hohenzollern printr-un alt ordin, numit

Ordinul Bene Merenti al Casei Domnitoare.
Acest ordin avea patru clase pentru barbati si trei clase pentru femei. Din 26 noiembrie 1937, orcare dintre clase putea fi acordata si in versiunea cu sabii. Ordinul a fost acordat numai Proprio Motu civililor si militarilor, pentru servicii aduse regelui.

Clasa I a ordinului era o cruce Leopold cu diametrul de 44 mm, deasupra careia se afla o coroana regala inalta de 23 mm. Bratele crucii erau din email alb cu benzi de email negru late de 3 mm pe margini si cu doua linii subtiri de argint aurit intre cele doua tipuri de email si pe margini. Medalionul central contine cuvintele "BENE MERENTI" scrise cu litere aurite pe un fundal din email alb, inconjurate de o cununa de lauri din email verde. Reversul este din email alb, cu un medalion central de 11 mm ce contine cifrul aurit al regelui Carol II, inconjurat de un inel din email negru lat de 2.5 mm.

Clasa a doua este la fel ca prima, cu exceptia faptului ca nu are coroana deasupra crucii. Primele doua clase se purtau la gat.

Clasa a treia are email negru in locul frunzelor de laur din jurul medalionului central. Reversul este plat, cu agrafa de prindere.

Clasa a patra are aceeasi configuratie cu primele doua. Este confectionata din argint, fara email, are diametrul de 31 mm si se purta cu panglica.

Panglica primelor doua clase pentru barbati are latimea de 42 mm si este din moir argintiu cu trei benzi negre. Varianta de razboi a panglicii avea in plus pe margini doua benzi aurii de 3 mm latime.

Panglica pentru clasa a patra are latimea de 36 mm si este din moir argintiu cu trei benzi negre.

Clasa I pentru femei are dimensiunile clasei a patra pentru barbati. Bratele crucii sunt emailate in alb si negru, cu raze intre brate. Clasa a doua este similara dar nu are raze. Clasa a treia nu este emailata, fiind confectionata din argint.

Panglica pentru femei are forma unei funde (papion) de 30x105 mm, confectionata din moir argintiu, cu o dunga neagra de 3 mm in centru si doua benzi negre de 4 mm la 1 mm de margini.

Ordinele au fost fabricate de Souval (Austria), Heinrich Weiss (Romania) si de Monetaria Nationala. Nu au fost observate exemplare numerotate. Exista atat exemplare nemarcate cat si exemplare marcate de producator.

Urmatoarele marcaje au fost observate: RS - Souval HW, BW - Heinrich Weiss Marcajele se intalnesc de obicei pe inelul in care se introduce panglica.

Ordinul a fost desfiintat si inlocuit cu Ordinul Sfantul Gheorghe prin ID nr. 1 din 8 martie 1940. A fost reinfiintat de descendentii Casei de Hohenzollern in 1951 si continua sa fie acordat, impartit in trei clase.

[Articol aparut in Nr. 1 al revistei Colectionarul Roman]

Traducerea: Dragos Baldescu © Copyright 2006 Orders and Medals Society of America and Charles H. Pankey. All rights reserved. Reproduced by Permission