Nu de mult a apărut, în Cercetările numismatice o lucrare (ŠUSTEK 2005) care prezintă o colecţie a schiţelor, proiectelor, exemplarelor de probă şi a specimenelor bancnotelor româneşti pentru reforma bănească din 1952 care au fost descoperite la arhiva imprimeriei GOZNAK din Moscova. Acest material; fără consideraţie la posibilitatea de a descifra originea adevărată a celor două varietăţi direct după exemplarele din circulaţie, prezintă o serie a dovezilor incontestabile că biletele cu numărător roşu n-au fost numai tipărite în URSS, ci au fost proiectate tot acolo, în parte pe baza proiectelor nerealizate mai vechi, de origine română.
Din păcate lucrarea citată mai sus i-a introdus pe unii cititori ai Forumului Numismatic de pe site-ul de internet a Numismaticii Transilvane în îndoieli, tăgăduind în ochii lor informaţii din o carte (BUZDUGAN et al. 1977) cu o mare autoritate. Întrebările cititorilor adresate pe Forumul Numismatic au devenit motivul de a scrie acest articol cu scopul de a clarifica problema aceasta şi de a le face accesibile date din cele mai importante publicului numismatic românesc cel mai larg.
Posibile surse de informaţia publicată de către Buzdugan et al.
Înainte de a trece la esenţa problemei să încercăm să găsim care argumente le au putut duce pe BUZDUGAN et al. (1977) la concluzia lor. După părerea mea pot avea două surse. În primul rând poate fi vorba de o confuzie cu bancnotele de 100 de lei din 1947 care s-au tipărit, dintr-o parte, într-adevăr la imprimeria Băncii Naţionale Cehoslovace din Praga. Chiar într-o o publicaţie jubiliară a imprimeriei (BRÝDL 1988) este prezentat un exemplar, cu mândrie, ca una din bancnotele tipărite pentru străinătate. Aceste exemplare, cu data de 27 august 1947, se diferă de cele cu datele de 5 septembrie şi 5 decembrie 1947 cu numărătorul caracteristic (Fig. 1) folosit la un şir mare de produse ale acestei imprimerii, numărătorul de pe biletele din 5 decembrie fiind caracteristic pentru imprimeria engleză Bradbury & Wilkinson la New Malden. Fireşte poate fi şi vorba decât de o extrapolare mecanică a acestui fapt.
Fig. 1. Formele cifrelor de serie de pe bilete de 100 de lei din 1947 – sus numărătorul folosit la Imprimeria de Bancnote a Băncii Naţionale Cehoslovace cu forma deosebit de caracteristică a cifrelor 4 şi 7, în centru şi jos numărătorul caracteristic deosebit de a cifrelor 1, 4 (piciorul tăiat oblic) şi 8.
Alt argument ar putea fi compararea numărătorilor de pe bilete de tezaur şi bancnotele cehoslovace din 1953 care au fost proiectate şi ele la GOZNAK şi prima serie a lor, care a fost tipărită tot acolo. Aceste bilete purtau numărătorii de forma identică (Fig. 2) cu cele româneşti din 1952, cu numărătorul roşu. În Cehoslovacia, faptul că biletele din 1953 au fost tipărite în URSS, n-a fost publicat oficial pentru o lungă vreme după reforma bănească. Trebuia însă să fie evident după ornamentică şi stilul acestor bilete. Doar în anii 1960, numismaţii amatori cehoslovaci l-au descifrat prin compararea numărătorilor de pe chitanţe militare cehoslovace din anul 1944, analogice leilor de ocupaţie introduse în România de către Armata Roşie în august/septembrie 1944. Dar în afară de Cehoslovacia acest fapt, cel mai probabil, nu era cunoscut nimănui. În străinătate era publicat decât in 1983 în RDG de GREICHEN (1983) la catalogul lui a semnelor băneşti cehoslovaci. Pentru asta Buzdugan şi coautorii lui puteau ajunge la concluzia amintită, la care ii putea împinge şi faptul că era cunoscută tipărirea bancnotei de 100 de lei la Praga.
Fig. 2. Formele cifrelor de serie de pe biletul de 1 leu din 1952 tipărit la Goznak şi de pe biletele de 1 corona (la stânga) şi de 100 coroane (la dreapta) cehoslovace din 1953 tipărite tot la Goznak şi de pe cele tipărite ulterior la Praga la Imprimeria de Stat a efectelor de valoare (fostă Imprimeria de bancnote a Băncii Naţionale Cehoslovace) şi forma lor mărită.
Câteva aspecte ale dedesubtului istoric al reformelor monetare din cinci ţări din Europa răsăriteană
Între anii 1949-1953 s-a realizat în Albania, Polonia, România, Bulgaria şi Cehoslovacia o oarecare rundă a două a reformelor băneşti, numai 4-8 ani după ce ţările respective au executat reformele monetare postbelice, cu un caracter strict confiscător. Aceste reforme au o trăsătură comună – asistenţă a experţilor sovietici. Aceşti experţi care au venit la începutul anilor 1950 la ministerele de finanţe ale ţărilor respective recomandau rezolvarea problemelor economice şi financiare existente cu o reformă monetară.
Scopul acestor recomandări adesea este interpretă unilateral, numai ca o manifestare a efortului de a lichida economic reziduuri ale întreprinderilor private „chiaburimea” şi de a omogeniza economic populaţia băştinaşă. În România reforma avea, fără îndoială, un scop specific şi real - să înfrângă rezistenţa ţărănimi încontra colectivizării. În toate ţările respective exista însă şi o alta pricină. Este bine cunoscut că în decembrie 1947 şi în URSS s-a realizat reforma monetară (bănească) postbelică. Este însă mai puţin cunoscut că aceasta reformă s-a prăbuşit (BOKAREV et al. 1994), fiind divulgată anticipat, după unele documente chiar prin radio cu data aproape exacta (sic !!!), în loc de 14 decembrie se vorbea despre 15 decembrie (ŠUSTEK 2004). Pentru asta în URSS se considera posibilitatea de a se repeta operaţiunea.
Din păcate lucrarea citată mai sus i-a introdus pe unii cititori ai Forumului Numismatic de pe site-ul de internet a Numismaticii Transilvane în îndoieli, tăgăduind în ochii lor informaţii din o carte (BUZDUGAN et al. 1977) cu o mare autoritate. Întrebările cititorilor adresate pe Forumul Numismatic au devenit motivul de a scrie acest articol cu scopul de a clarifica problema aceasta şi de a le face accesibile date din cele mai importante publicului numismatic românesc cel mai larg.
Posibile surse de informaţia publicată de către Buzdugan et al.
Înainte de a trece la esenţa problemei să încercăm să găsim care argumente le au putut duce pe BUZDUGAN et al. (1977) la concluzia lor. După părerea mea pot avea două surse. În primul rând poate fi vorba de o confuzie cu bancnotele de 100 de lei din 1947 care s-au tipărit, dintr-o parte, într-adevăr la imprimeria Băncii Naţionale Cehoslovace din Praga. Chiar într-o o publicaţie jubiliară a imprimeriei (BRÝDL 1988) este prezentat un exemplar, cu mândrie, ca una din bancnotele tipărite pentru străinătate. Aceste exemplare, cu data de 27 august 1947, se diferă de cele cu datele de 5 septembrie şi 5 decembrie 1947 cu numărătorul caracteristic (Fig. 1) folosit la un şir mare de produse ale acestei imprimerii, numărătorul de pe biletele din 5 decembrie fiind caracteristic pentru imprimeria engleză Bradbury & Wilkinson la New Malden. Fireşte poate fi şi vorba decât de o extrapolare mecanică a acestui fapt.
Fig. 1. Formele cifrelor de serie de pe bilete de 100 de lei din 1947 – sus numărătorul folosit la Imprimeria de Bancnote a Băncii Naţionale Cehoslovace cu forma deosebit de caracteristică a cifrelor 4 şi 7, în centru şi jos numărătorul caracteristic deosebit de a cifrelor 1, 4 (piciorul tăiat oblic) şi 8.
Alt argument ar putea fi compararea numărătorilor de pe bilete de tezaur şi bancnotele cehoslovace din 1953 care au fost proiectate şi ele la GOZNAK şi prima serie a lor, care a fost tipărită tot acolo. Aceste bilete purtau numărătorii de forma identică (Fig. 2) cu cele româneşti din 1952, cu numărătorul roşu. În Cehoslovacia, faptul că biletele din 1953 au fost tipărite în URSS, n-a fost publicat oficial pentru o lungă vreme după reforma bănească. Trebuia însă să fie evident după ornamentică şi stilul acestor bilete. Doar în anii 1960, numismaţii amatori cehoslovaci l-au descifrat prin compararea numărătorilor de pe chitanţe militare cehoslovace din anul 1944, analogice leilor de ocupaţie introduse în România de către Armata Roşie în august/septembrie 1944. Dar în afară de Cehoslovacia acest fapt, cel mai probabil, nu era cunoscut nimănui. În străinătate era publicat decât in 1983 în RDG de GREICHEN (1983) la catalogul lui a semnelor băneşti cehoslovaci. Pentru asta Buzdugan şi coautorii lui puteau ajunge la concluzia amintită, la care ii putea împinge şi faptul că era cunoscută tipărirea bancnotei de 100 de lei la Praga.
Fig. 2. Formele cifrelor de serie de pe biletul de 1 leu din 1952 tipărit la Goznak şi de pe biletele de 1 corona (la stânga) şi de 100 coroane (la dreapta) cehoslovace din 1953 tipărite tot la Goznak şi de pe cele tipărite ulterior la Praga la Imprimeria de Stat a efectelor de valoare (fostă Imprimeria de bancnote a Băncii Naţionale Cehoslovace) şi forma lor mărită.
Câteva aspecte ale dedesubtului istoric al reformelor monetare din cinci ţări din Europa răsăriteană
Între anii 1949-1953 s-a realizat în Albania, Polonia, România, Bulgaria şi Cehoslovacia o oarecare rundă a două a reformelor băneşti, numai 4-8 ani după ce ţările respective au executat reformele monetare postbelice, cu un caracter strict confiscător. Aceste reforme au o trăsătură comună – asistenţă a experţilor sovietici. Aceşti experţi care au venit la începutul anilor 1950 la ministerele de finanţe ale ţărilor respective recomandau rezolvarea problemelor economice şi financiare existente cu o reformă monetară.
Scopul acestor recomandări adesea este interpretă unilateral, numai ca o manifestare a efortului de a lichida economic reziduuri ale întreprinderilor private „chiaburimea” şi de a omogeniza economic populaţia băştinaşă. În România reforma avea, fără îndoială, un scop specific şi real - să înfrângă rezistenţa ţărănimi încontra colectivizării. În toate ţările respective exista însă şi o alta pricină. Este bine cunoscut că în decembrie 1947 şi în URSS s-a realizat reforma monetară (bănească) postbelică. Este însă mai puţin cunoscut că aceasta reformă s-a prăbuşit (BOKAREV et al. 1994), fiind divulgată anticipat, după unele documente chiar prin radio cu data aproape exacta (sic !!!), în loc de 14 decembrie se vorbea despre 15 decembrie (ŠUSTEK 2004). Pentru asta în URSS se considera posibilitatea de a se repeta operaţiunea.
Intenţia origina din motive tehnice şi politice. Proiecte ale noilor monede şi bancnote s-au pregătit în 1958 şi numai în 1961 s-a realizat, în locul reformei
adevărate, o denominare a rublei la relaţie 10:1 şi schimbul bancnotelor vechi pentru cele noi, cu dimensiuni mult mai mici, mai ieftine pentru tipărire.
Dar pe la începutul anilor 1950 experţii sovietici erau încă sub directa influenţă a acestor consideraţii şi experienţe. Pentru asta le au aplicat mecanic şi în ţările a democraţiei populare, cu toate că autorităţile locale preparau alte soluţii. În Cehoslovacia se pregătea abordarea raţionării legată de ridicarea
preţurilor aproximativ pe nivelul preţurilor pe târgul liber - fără cartele - şi compensarea parţială a ei cu o mică şi treptată ridicare a salariilor (Jirásek & Šůla 1992). În România unul din funcţionari responsabili, ministrul finanţelor Vasile Luca, chiar s-a opus propunerilor acestora, considerând reforma ca nefiind
necesară (CONSTANTINIU 2003, NEAGOE-PLEŞA et al. 2006), cu gravele consecinţe personale, nu numai pentru dânsul, dar şi pentru toata conducere a Bănci de Stat, inclusiv pentru preşedintele ei Aurel Vijoli (KIRIŢESCU 1997).
În sfârşit însă „sfaturile” cele bune ale experţilor s-au realizat, inclusiv de „ajutorul tehnic” la prepararea monedelor şi biletelor, deci la proiectarea şi tipărirea sau baterea lor în USSR. Cu acest mod experţii au asigurat muncă pentru GOZNAK, au minimizat riscul divulgării preparărilor reformelor, precum au dat şi o dovadă de efectivitate misiei sale în ţările respective. În general a doua rundă a reformelor monetare din Europa răsăriteană reprezintă chiar în prezent un mare tabu, caracterizat de marea lipsă de informaţii şi analize profunde. Fireşte, drept aceasta atmosfera evocă multe întrebări, deschide şi uşile ipotezelor diferite.
În arhiva specială a GOZNAK-ului se a păstrat un material documentar care cuprinde:
1) Trei proiecte de avers şi patru proiecte de revers pentru o bancnota de 20 de lei (Fig. 3 şi 4) care prin dimensiuni, tematica, stilul şi compoziţia lor corespund bancnotelor de 500 şi 1000 de lei din 1949 şi 1950 şi mai ales biletului de tezaur de aceeaşi valoare din 15 iunie 1950, toate fiind proiectate de gravorul român Şerban Zainea. La fiecare din aceste schite găsim notele, în limba română, care le predestină pentru folosirea secundară şi modificarea pentru bilete de 1, 3 sau 5 lei şi înlocuirea portretului idealizat al unui sudor cu portretul lui Ştefan Gheorghiu, un activist al mişcării muncitoreşti româneşti. Proiectele sunt executate cu modificarea unui şablon prefabricat pentru avers şi revers. Numai aversul cu portretul femeii este desenat ad hoc.
Fig. 3. Trei proiecte ale lui Ş. Zainea ale biletului de 20 de lei cu note originale în limba română care le au predestinat pentru modificare la biletele noi de 1, 3 şi 5 lei. Ulterior modelul predestinat pentru 1 leu a fost modificat pentru bilete de 1 şi 5 lei, iar cel predestinat pentru 3 lei a fost modificat pentru bancnota de 10 lei. Modelul predestinat pentru 5 lei a fost în sfârşit abandonat.
Fig. 4. Patru proiecte ale lui Ş. Zainea ale biletului de 20 de lei cu note originale în limba română care le au predestinat pentru modificare la biletele noi de 1, 3 şi 5 lei. Ulterior modelul predestinat pentru 1 leu a fost modificat pentru bilete de 1 şi 3 lei, iar cel predestinat pentru 3 lei a fost modificat pentru bancnota de 10 lei, la fel ca în cazul aversului. Modelul predestinat pentru 5 lei a fost folosit conform predestinări originale, dar modelul al 4-lea a fost în sfârşit abandonat.
2) O fotografie a părţii de stânga a unei bancnote neemise şi necunoscute de 100 de lei, cu semnătura lui A. Vijoli şi un medalion rotunjit peste care este lipit un portret de T. Vladimirescu executat la GOZNAK (Fig. 5). Portretul acoperă din parte volute in partea de jos a medalionului. Ornamentica şi volutele de pe fotografie corespund stilistic celor de pe bancnota de 500 de lei din 1949, proiectată de Ş. Zainea. Acest portret are o alternativa, medalionul rotunjit cu portretul lui T. Vladimirescu cu o diferită transcripţie pe linii predestinat pentru proiectul nerealizat al lui I. I. Dubasov pentru bancnota de 25 de lei, cu volute pe marginea joasa copiate de pe bancnota necunoscută de 100 de lei (Fig. 6). Semnătura lui A. Vijoli, prese-dintele Băncii de stat – Băncii naţionale arată, că este o bancnotă, care avea să înlocuiască bancnota de 100 de lei din anul 1947 şi să completeze seria de bancnote noi, de 500 şi 1000 de lei, cu denumirea actuală a băncii de emisie, precum şi biletele de tezaur de 20 de lei din 1950, puse treptat în circulaţie in anii 1950-1951. Din fotografie nu este însă unanim clar, dacă este vorbă intr-adevăr de o bancnotă neemisă sau numai un proiect executat ca un colaj din câteva elemente tipărite (chenarul, inscripţii) şi din nişte elemente desenate numai de mână (o structură neregulată de raze pe marginea stângă).
Fig. 5. O fotografie a părţi de stângă a unei bancnote nefinalizate şi necunoscute de 100 de lei, cu un medalion rotunjit peste care este lipit un portret de T. Vladimirescu. Traducerea notei în limba rusă: Transcripţia pe linii a portretului după modelul clientului, partea de avers „25”, gravor Aferov S. I
Fig. 6. Transcripţia pe linii a portretului lui T. Vladimirescu în modalionul rotunjit făcut după modelul bancnotei nefinalizate de 100 de lei. Traducerea notelor în limba rusă: – sus – Desenul portretului după modelul clientului la partea de avers „25”, gravor Javorovova L. F.; - jos – Micşoraţi 3 fotografii pe hârtia lucioasă, mărimea naturală 2 fotografii.
3) O colecţie bogată de schite la scara 1:1, din parte schiţe de idei executate cu creionul, din alta parte machete desenate cu acuarele sau cu tehnica guaş (Fig. 7 – 9, 11 – 15, 17-21). Unele schiţe de idei conţin note în limba rusă cu numele autorului sau cu numele altui grafician care a fost însărcinat cu modificarea sau executarea finală a desenului respectiv. La unele cupiuri (1, 5 şi 25 de lei) există proiecte alternative, dar abandonate în cursul proiectării, chiar într-o fază destul de avantajată. Peste tot aceste schiţe ne fac posibil să reconstruim dezvoltarea fiecărui proiect din stadiul iniţial până cel final (pentru detalii vezi ŠUSTEK, 2005) şi arată măsura în care s-au respectat sau utilizat modelele originale româneşti (Fig. 10 , 16).
Fig. 7. Schiţa lui S. A. Pomanskii pentru aversul biletului de 1 leu executat după modelul proiectului biletului de 20 de lei lui Ş. Zainea. Textu greşit „UNA LEI”. Traducerea notelor în limba rusă: Biletul de tezaur românesc emisia 1952. nu realizat. schiţa „1” partea de avers, artistul Pomanskii S. A., 120 x 58 mm, marginii câte 5 mm.
Fig. 8. Schiţa lui S. A. Pomanskii pentru aversul biletului de 1 leu, din modelul original lui Ş. Zainea se păstrează decât decoraţia de flori şi fructe alături marginile laterale rotunjite. Traducerea notelor în limba rusă: - sus - nu finalizat. artistul Pomanskii S. A. – jos - Biletul de tezaur românesc emisia 1952 „1” partea de avers.
Fig. 9. Schiţa lui I. I. Dubasov pentru aversul biletului de 1 leu din modelul original lui Ş. Zainea se foloseşte se păstrează medalionul rotunjit cu decoraţia de flori şi fructe. Traducerea notei în limba rusă: varietate relizată
Fig. 10. Corespondenţa formei şi poziţiei elementelor decorative de pe modelul original lui Ş. Zainea şi forma lor finală pe biletul de 1 leu din 1952.
Fig. 11. Schiţa lui S. A. Pomanskii pentru aversul biletului de 1 leu, din modelul original lui Ş. Zainea se respectă forma scuturilor laterale cu cifrele 3. Traducerea notei în limba rusă: sus - desenul biletului românesc, emisia 1952, partea de avers „3” finalizat. – jos - artistul Pomanskii S. A., 123 62, marginile câte 5 mm
Fig. 12. Două schiţe ale aversului pentru biletul de 5 lei executate de către I. I. Dubasov, cea de sus respectă mai mult modelul original lui Ş. Zainea, cea de jos corespunde formei finale acestui bilet.
Fig. 13. Două schiţe ale aversului pentru biletul de 5 lei executate de către I. I. Dubasov, cea de sus respectă mai mult modelul original lui Ş. Zainea, cea de jos corespunde formei finale acestui bilet.
Fig. 14. Schiţa aversului pentru bancnota de 10 lei executată de către I. I. Dubasov.
Fig. 15. Schiţa reversului pentru bancnota de 10 lei executată de către I. I. Dubasov cu proba formei literei Z. Traducerea notelor în limba rusă: sus - Biletul românesc emisiei 1952. revers „10”, jos – schiţa este lucrarea artistului Dubasov I. I., realizat.
Fig. 16. Ornamente populare româneşti de pe biletul de 1000 de lei din 1950 şi transformarea lor pe aversul bancnotelor de 10 şi 100 de lei din 1952.
Fig. 17. Două schiţe ale aversului pentru bancnotei de 25 lei executate de către I. I. Dubasov, care respectă complet ornamentele medalionului cu portret lui T. Vladimirescu de pe bancnota necunoscută de 100 de lei si reconstrucţia parţială ipotetică a aspectului bancnotei (jos).
Fig. 18. Trei schiţe ale aversului pentru bancnotei de 25 de lei executate de către S. A. Pomanskij cu concepţia propria a portretului la medalionul oval, dar respectând, la vreo măsură, forma undulată a marginii exterioare a chenarului de pe bancnota neemisă de 100 lei (nota în limba rusă: din modelul clientului „100”) şi dispoziţia spaţială pătrată a modelului original. Forma primară are în fondul indicării valorii nominale un ornament vegetal mult mai complicat şi este lipsită de stema de stat. Cele două schiţe ulterioare se apropia formei definitive, dar spre deosebire de ea marginea interioară a medalionului este deschisă.
Fig. 19. Schiţa chenarului reversului bancnotei de 25 de lei desenată de I. I. Dubasov.
Fig. 20. Două schiţe ale aversului pentru bancnotei de 100 de lei executate de către I. I. Dubasov cu accentuata culoare violetă şi roşie în desenul de fond (sus), proiectul finalizat de S. A. Pomanskii (jos) în formă aproape identică cu aspectul definitiv şi note în limbă rusă despre modificării definitive. Traducere: (varianta realizată) cu modificarea detaliilor – 1) inscripţia deasupra stemei de stat, 2) introducerea ornamentului deasupra şi dedesubtul stemei de stat, 3) scrisul indicării valorii nominale drept. Note nu menţionează că portretul lui N. Bălcescu avea să fie original negru şi culoarea lui are să fie modificată şi ea la albastru întunecat
Fig. 21. Schiţa chenarului reversului bancnotei de 100 de lei desenată de I. I. Dubasov.
4) Un set de desene mărite, desenate cu tuş, a portretelor sau scenelor de pe reversul bancnotelor în forma lor definitivă, folosită direct pentru prepararea clişeelor de tipărit. Numai bluza femei tinere de pe biletul de 5 lei se diferă de formă definitivă modificată după cererile lui A. Vijoli şi G. Rădulescu (Fig. 22). La un caz s-a păstrat şi desenul original de creion a portretului (Fig. 23).
Fig. 22. Transcripţia pe linii a portretului femeii tinere pentru aversul biletului de 5 lei executată de S. I. Aferov.
Fig. 23. Portretul sudorului idealizat desenat după modelul proiectului bancnotei de 20 de lei de I. I. Dubasov (sus) şi transcripţia lui pe linii executată de N. A. Liheev (jos).
5) Două seturi a câte două exemplare de bileteprobă de fiecare cupiură ajustate pe un carton şi prezentate reprezentanţilor români (Aurel Vijoli şi Gogu Rădulescu) şi direcţiei GOZNAK-ului pentru aprobare. Fiecare exemplar probă prezentat lui A. Vijolişi G. Rădulescu purtă cuvântul rus Утверждаю scris de mână cu cerneală, data şi semnăturile funcţionari sau, pe biletul de 5 lei cereri de a modifica proiectul (Fig. 24). Cele prezentate conducerii GOZNAK-ului sunt numai ştampilate şi semnăturile lor se găsesc pe carton.
Fig. 24. Comentările lui A. Vijoli şi G. Rădulescu la biletul de 5 lei. Traducerea notelor ruse: Ochii să se fac mai întunecate, Bluza să se modifice modelul de 20 de lei din circulaţie, Să se înlăture crucea, după corecţii să se tipărească.
6) Câteva specimene de fiecare cupiură marcate cu perforaţie ОБРАЗЕЦ (= specimen) şi supratipărite pe marginea de sus roşu cu numărul şi data comenzii de tipărit (Fig. 25), de exemplu: Заказ 51-81587 7. января 1952 (= Comanda 51-81587 7 ianuarie 1952).La arhiva nu s-a păstrat însă nici un proiect sau macheta în formă lor definitivă, similar ca în cazul altor ţări sau însăşi URSS. Similar, nu s-a păstrat nici un document scris, care ar cuprinde informaţii detailate.Din materialul păstrat este evident ca graficienii sovietici au folosit proiectele originale româneşti ca o inspiraţie tematică, dar le au transformat profund.
Fig. 25. Specimen biletului de 5 lei în forma corectată, serie A 1, numărul 000000, perforat cu cuvântul ОБРАЗЕЦ (pe avers în poziţia înversă) şi supratipărit cu data şi numărul comenzii.
Proiectul aversului cu portretul unei femei tinere a fost transferat la aversul biletului de 5 lei, dar cu unele transformări mai profunde (deplasarea medalionului la centru, decorarea lui cu flori pe ambele părţi, înlocuirea portretului cu marea cifra 1 şi cuvântul LEU) şi pentru aversul biletului de un leu. Proiectul reversului corespunzător, cu stema de stat şi rozete, au modificat l moderat la reversul biletului de 1 leu şi cu modificări mai profunde la aversul şi reversul biletului de 3 lei.Proiectul aversului cu portretul unui sudor cu şapcă a fost transformat la aversul biletului de 10 lei, desenând un portret nou – cu chipul drept stahanovist – şi înlocuind indicaţia valorii în centru cu stema de stat, inspirându-se probabil cu cealaltă varietate a aceluiaşi proiect – cu muncitor fără şapcă şi stemă de stat pe partea dreapta.
Proiectul reversului cu scena de şantier al unui baraj în varietate neagră şi mai detailata a fost transferat la reversul biletului de 5 lei, folosind varietatea albastra mai simpla pentru determinarea culorii principale a reversului acestui biletului. O cariera de piatra au folosit pentru bancnota de 10 lei.
Proiectul sau probabil mai precis aversul bancnotei neemise de 100 lei a fost transferat modificat la aversul bancnotei de 25 de lei. S-au executat chiar două alternative – una mai dură, dar mai fidelă bancnotei de 100 de lei, chiar cu elemente decorative identice – desenată de I. I. Dubasov şi ulterior abandonată şi cealaltă – mai moale desenată de A. S. Pomanskii. Despre scena secerişului de pe reversul acestei bancnote nu putem să spunem nimic, nedispunând decât de schiţa chenarului şi desenul final a scenei.
Proiectul de bancnota nouă de 100 de lei este probabil cel mai original, cu toate că, pe avers foloseşte medalionul cu portretul lui N. Bălcescu luat cu modificări neglijabile de pe biletul de 1000 de lei din 1950. Schiţa de idei a aversului era desenată în linii mari de I. I. Dubasov, dar transformată la o formă aproape definitivă de A. S. Pomanskii. Tot proiectul reversului s-a păstrat decât la o schiţă de idei a chenarului desenat cu creionul negru şi roşu.
Este evident, că in cursul proiectări graficienii sovietici se inspirau şi de la bancnotele româneşti de la începutul anilor 1950. Aşa la banda decorativa în fondul stemei de stat pe aversul biletului de 10 lei găsim elemente preluate din chenarul ornamental al bancnotei de 1000 de lei din 1950. Similar la compoziţia aversului biletului de 1 leu se simte şi influenţa compoziţiei aversului bancnotei de 1000 de lei din 1948. Portretul în medalionul la centru a fost înlocuit cu indicaţia valorii nominale.
La fel foloseau şi elemente din proiecte nerealizate ale biletelor sovietice. Aşa forma reversului bancnotei de 10 lei poate fi inspirat de la reversul bancnotei de 10 cervonţi din seria nerealizată a proiectelor bancnotelor cu teme propagandistice militare (Šustek 2004), executate ca un ecou al schimbării atitudinii conducerii sovietice la tradiţiile ruseşti, după cuvântarea rostită de I. V. Stalina la legendara paradă militară din 7 Noiembrie 1941. Forma chenarului cu arcul in centru si două aripi mai joase pe ambele părţi este probabil inspirat din proiectul nerealizat al bancnotei sovietice de 50 de ruble din anul 1943, desenat de I. I. Dubasov. Alt element decorativ tipic pentru atelierul GOZNAK-ului în anii 1940 este situarea indicaţiei verbale a valorii nominale pe o linie ondulată la aversul biletului de un leu.
În general putem să spunem însă că, la bilete pentru România s-au păstrat motive şi idei autohtone româneşti mai mult decât bancnote făcute la GOZNAK pentru celelalte ţări. Un fapt surprinzător, exemplarele de probă prezentate lui A. Vijoli şi G. Rădulescu au fost treptat aprobate intre 14-20 noiembrie 1951, cea ce dă relativ puţin timp, numai două luni de zile, pentru tipărirea de serie a biletelor, transportul lor în România şi apoi distribuirea lor la centrele de schimb. La acest fapt se adăugă şi corectura ambelor feţe ale biletului de 5 lei. A. Vijoli şi G. Rădulescu i-au cerut GOZNAK-ului să redeseneze bluza femei tinere de pe avers după modelul de pe biletul de 20 de lei din 1950, iar de pe revers au cerut să fie înlăturată crucea care a apărut la interspaţiul intre cuvintele CINCI şi LEI la centrul chenarului de jos, datorită formei pătrate a literelor (Fig. 24).
Din acest motiv clişeele parţiale pentru culoarea albastră trebuiau să fie refăcute (Fig. 25). Tipărirea de serie a tuturor biletelor a început numai la 7 şi 9 Ianuarie 1952, iar în cazul biletului de 1 leu a continuat încă la 20 Februarie. Până în prezent nu dispunem de informaţii exacte referitor la ce dată s-a hotărât să se execute reforma monetară nici când s-a comandat tipărirea biletelor de tezaur şi a bancnotelor în URSS.
Foarte aproximativ putem presupune doar că ambele evenimente s-au petrecut cândva în vara anului 1951. În această relaţie materialul studiat arată două fenomene contradictorii. Pe de o parte graficienii sovietici au consacrat o mare atenţie – şi probabil şi mult timp - elaborării proiectelor alternative şi modificării lor, dar pe de o altă parte la executarea clişeelor pentru desenele de fond la două bilete s-au refugiat la simplificări pe care nu le observam nici la celelalte produse ale GOZNAK-ului, nici la bancnotele altor ţări. Este vorba de înlocuirea desenelor cu efectul iris, caracteristic pentru bancnote ca un element de protecţie, cu mai multe desene independente tipărite cu clişee separate, cu o îngustă zonă de suprapunere la care unul sau ambele desene se descompun (Fig. 26). Cu acest mod se evocă, la aversul biletelor de 10 şi 100 de lei, iluzia efectului iris. Este un mod simplificat de imitare a acestui efect care este folosit chiar de falsificatorii de bani. Această simplificare poate fi explicată cel mai probabil cu lipsa de capacitate liberă a maşinilor mai perfecte. Din acest punct de vedere putem să constatăm că bancnotele pentru România stau la nivelul tehnologic cel mai scăzut dintre bancnotele tipărite la GOZNAK în epo-ca respectivă şi departe de admirabilul lor potenţial tehnologic.
Fig. 26. Imitarea efectului iris pe bancnote de 10 şi 100 de lei cu ajutorul suprapunerii de două desene intr-o zonă îngustă la care unul sau ambele desene se descompun neregulat şi evocă iluzia tranziţiei fluente intre două culori.
Simptomatic pentru lipsa de timp pentru executarea mai perfectă a bancnotelor este şi faptul că nici un proiect (mai precis spus macheta) nu-a fost condus la stagiul aproape identic cu formă tipărită a bancnotelor, aşa cum, de pildă, în cazul bancnotelor pentru Bulgaria şi Cehoslovacia. Pe de o altă parte trebuie să constatăm că banii de hârtie româneşti din anul 1952 păstrează caracterul naţional şi continuitatea iconografică cu emisiile de bancnote precedente cel mai mult dintre celelalte bancnote pregătite la începutul anilor 1950 pentru celelalte ţări. În cazul Albaniei, Bulgariei şi al Cehoslovaciei putem să vorbim, spre deosebire, despre o discontinuitate completă şi introducerea unui stil străin.
Similar ca în cazul acestor trei ţări, o manifestare a concepţiilor băneşti sovietice era şi în cazul României introducerea structurii acupiurilor 3, şi 25 (completat ulterior cu moneda de 15 bani) în locul de 2 şi 20, care nu corespund bine sistemului decimal, unde structura cupiurilor 1, 2 şi 5 este mai avantajoasă din punctul de vedere ergonomic. Cupiurile de 3 şi 15 reprezintă un reziduu al sistemului hexadecimal, iar cea de 25 reprezintă un sistem al cupiurilor create cu divizarea treptată a cupiurei 100 cu două, în locul de a crea cu alcătuirea de multiple numerelor 1, 2 şi 5. Spre deosbire de USSR şi cele trei ţări din Europa răsăriteana s-a omis cupiura 50 care nu avea tradiţie în România, circulând acolo doar pentru scurt timp după anul 1877, in cadrul biletelor ipotecare.
O altă manifestare a manifestărilor sovietice era însuşi termenul oficial „reforma bănească”, o traducere sclavă din limba rusă, în locul reformei monetare. Analogice traduceri sclave în anii 1949-1953 găsim şi în limba cehă, poloneză, slovacă şi bulgară. Similar, legea despre reforma bănească din 1952 cuprinde mai multe fraze şi afirmări nelogice sau iraţionale preluate din legea sovietică despre reforma bănească din 1947.
În ce priveşte autorii proiectelor biletelor din anul 1952 putem să le consideram ca o operă colectivă. Un rol important putem să-i atribuim lui Şerban Zainea care peste multe transformări profunde ulterioare a influenţat în mod hotărâtor aspectul tuturor biletelor, mai ales al celor de 1 – 3 lei. Rolul dominant îl avea şeful atelierului Ivan Ivanovici Dubasov (1897 - 1988). În afară de supervizarea tuturor proiectelor, el este autorul proiectului biletelor de 1, 5 şi 10 lei, proiectului alternativ nefinalizat a bancnotei de 25 de lei, schiţei de idei a bancnotei de 100 de lei.
Proiectul de 3 şi 25 de lei este lucrul lui Serghei Akimovici Pomanskii (1906 – 1987) care a finalizat şi proiectele reversului de 5 lei şi aversului de 100 de lei. Executarea detaliilor şi mai ales transcrierea lor pe linii este lucrul gravorilor E. M. Aferov (portretul femeii tinere din biletul de 5 lei, portretul finalizat al lui T. Vladimirescu), V. Smirnov (stema de stat), N. A. Miheev (portretul muncitorului, Casa Scântei), T. M. Ciloca (scena secerisului), L. F. Javorovova (portretul nefinalizat al lui T. Vladimirescu). Anonimă rămâne transcrierea pe linii a portretului lui N. Bălcescu şi scena carierei de piatră. Numai ipotetic, pe baza notei de pe schiţa reversului biletului de 5 lei (Fig. 13) putem presupune ca ar putea fi o lucrare a lui S. A. Pomanskii.
Cu toate că materialul păstrat este incomplet, reprezintă nu numai un document important pentru istoria monetară modernă a României, dar depăşeşte şi graniţele ei ca un document al stilului muncii atelierului GOZNAK-ului în mijlocul secolului al 20-lea. În acest sens are şi o valoare informativă pentru istoria banilor mai multor ţări, pentru care GOZNAK a tipărit bani de hârtie.
Bibliografie
BoKAREV, IU. L., BOHANOV, A. N., KATYHOVA, L. A., PETROV, IU. A. & STEPANOV, V. L., 1994: Russkii rubl, dva veka istorii XIX-XX vv. Izdatelstvo Progress Akademia, Moskva, 328 p.
BRÝDL, J., 1988: Státní tiskárna cenin. Státní tiskárna cenin, Praha, 87 p.
BUZDUGAN, G., LUCHIAN, O. & OPRESCU, C. C., 1977: Monede şi bancnote româneşti. Sport şi turism, Bucureşti, 429 p.
CONSTANTINIU, F., 2003: Diplomaţii români şi devierea de dreapta. Tritonic, Bucureşti, 221 p.
GREICHEN, G., 1983: Die Geldzeichen der Tschechoslowakei. Transpress, Berlin, 331 p.
JIRÁSEK, Z. & ŠŮLA, J., 1992: Velká peněžní loupež v Československu 1953 aneb 50:1. Svítání, Praha, 164 p.
KIRIŢESCU, C. C. 1997: Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, III., ed. 2., Colecţia Biblioteca Băncii Naţionale 23, Editura enciclopedică, Bucureşti, 339 p.
NEAGOE-PLEŞA, E., PLEŞA, L. & CONSTANTINIU, F., 2006: Dosarul Ana Pauker, vol. 1. Editura Nemira, Bucureşti, 585 p.
ŠUSTEK, Z., 2004: Denejnaia reforma v SSSR v dekabre 1947 g. v dokumentah arhiva Ministerstva inistrannyh del Cehoslovaţkoi Respubliki. p. 181-182. In: Glazunova, E. V., Koveneva, G. N., Kravcenko, T. V., Mamontova, O. P. & Melnikova, A. S. (eds.): Dvenadţataia vserossiiskaia numizmaticeskaia konferenţia, Moskva 19-24 aprelia 2004 g., Tezisy dokladov i soobşcenii. Moskva, 287 p.
ŠUSTEK, Z., 2004: Vojenské motívy na nepoužitých návrhoch sovietskych papierových platidiel z Veľkej vlasteneckej vojny (1941-1945). Numizmatika, 19: 170-181.
ŠUSTEK, Z., 2005: Documentaţia grafică a pregătirii biletelor de tezaur şi a bancnotelor pentru reforma monetară din România în anul 1952. Cercetări numismatice, 9-11: 473-513.
[Articol aparut in Colectionarul Roman nr. 12]
adevărate, o denominare a rublei la relaţie 10:1 şi schimbul bancnotelor vechi pentru cele noi, cu dimensiuni mult mai mici, mai ieftine pentru tipărire.
Dar pe la începutul anilor 1950 experţii sovietici erau încă sub directa influenţă a acestor consideraţii şi experienţe. Pentru asta le au aplicat mecanic şi în ţările a democraţiei populare, cu toate că autorităţile locale preparau alte soluţii. În Cehoslovacia se pregătea abordarea raţionării legată de ridicarea
preţurilor aproximativ pe nivelul preţurilor pe târgul liber - fără cartele - şi compensarea parţială a ei cu o mică şi treptată ridicare a salariilor (Jirásek & Šůla 1992). În România unul din funcţionari responsabili, ministrul finanţelor Vasile Luca, chiar s-a opus propunerilor acestora, considerând reforma ca nefiind
necesară (CONSTANTINIU 2003, NEAGOE-PLEŞA et al. 2006), cu gravele consecinţe personale, nu numai pentru dânsul, dar şi pentru toata conducere a Bănci de Stat, inclusiv pentru preşedintele ei Aurel Vijoli (KIRIŢESCU 1997).
În sfârşit însă „sfaturile” cele bune ale experţilor s-au realizat, inclusiv de „ajutorul tehnic” la prepararea monedelor şi biletelor, deci la proiectarea şi tipărirea sau baterea lor în USSR. Cu acest mod experţii au asigurat muncă pentru GOZNAK, au minimizat riscul divulgării preparărilor reformelor, precum au dat şi o dovadă de efectivitate misiei sale în ţările respective. În general a doua rundă a reformelor monetare din Europa răsăriteană reprezintă chiar în prezent un mare tabu, caracterizat de marea lipsă de informaţii şi analize profunde. Fireşte, drept aceasta atmosfera evocă multe întrebări, deschide şi uşile ipotezelor diferite.
În arhiva specială a GOZNAK-ului se a păstrat un material documentar care cuprinde:
1) Trei proiecte de avers şi patru proiecte de revers pentru o bancnota de 20 de lei (Fig. 3 şi 4) care prin dimensiuni, tematica, stilul şi compoziţia lor corespund bancnotelor de 500 şi 1000 de lei din 1949 şi 1950 şi mai ales biletului de tezaur de aceeaşi valoare din 15 iunie 1950, toate fiind proiectate de gravorul român Şerban Zainea. La fiecare din aceste schite găsim notele, în limba română, care le predestină pentru folosirea secundară şi modificarea pentru bilete de 1, 3 sau 5 lei şi înlocuirea portretului idealizat al unui sudor cu portretul lui Ştefan Gheorghiu, un activist al mişcării muncitoreşti româneşti. Proiectele sunt executate cu modificarea unui şablon prefabricat pentru avers şi revers. Numai aversul cu portretul femeii este desenat ad hoc.
Fig. 3. Trei proiecte ale lui Ş. Zainea ale biletului de 20 de lei cu note originale în limba română care le au predestinat pentru modificare la biletele noi de 1, 3 şi 5 lei. Ulterior modelul predestinat pentru 1 leu a fost modificat pentru bilete de 1 şi 5 lei, iar cel predestinat pentru 3 lei a fost modificat pentru bancnota de 10 lei. Modelul predestinat pentru 5 lei a fost în sfârşit abandonat.
Fig. 4. Patru proiecte ale lui Ş. Zainea ale biletului de 20 de lei cu note originale în limba română care le au predestinat pentru modificare la biletele noi de 1, 3 şi 5 lei. Ulterior modelul predestinat pentru 1 leu a fost modificat pentru bilete de 1 şi 3 lei, iar cel predestinat pentru 3 lei a fost modificat pentru bancnota de 10 lei, la fel ca în cazul aversului. Modelul predestinat pentru 5 lei a fost folosit conform predestinări originale, dar modelul al 4-lea a fost în sfârşit abandonat.
2) O fotografie a părţii de stânga a unei bancnote neemise şi necunoscute de 100 de lei, cu semnătura lui A. Vijoli şi un medalion rotunjit peste care este lipit un portret de T. Vladimirescu executat la GOZNAK (Fig. 5). Portretul acoperă din parte volute in partea de jos a medalionului. Ornamentica şi volutele de pe fotografie corespund stilistic celor de pe bancnota de 500 de lei din 1949, proiectată de Ş. Zainea. Acest portret are o alternativa, medalionul rotunjit cu portretul lui T. Vladimirescu cu o diferită transcripţie pe linii predestinat pentru proiectul nerealizat al lui I. I. Dubasov pentru bancnota de 25 de lei, cu volute pe marginea joasa copiate de pe bancnota necunoscută de 100 de lei (Fig. 6). Semnătura lui A. Vijoli, prese-dintele Băncii de stat – Băncii naţionale arată, că este o bancnotă, care avea să înlocuiască bancnota de 100 de lei din anul 1947 şi să completeze seria de bancnote noi, de 500 şi 1000 de lei, cu denumirea actuală a băncii de emisie, precum şi biletele de tezaur de 20 de lei din 1950, puse treptat în circulaţie in anii 1950-1951. Din fotografie nu este însă unanim clar, dacă este vorbă intr-adevăr de o bancnotă neemisă sau numai un proiect executat ca un colaj din câteva elemente tipărite (chenarul, inscripţii) şi din nişte elemente desenate numai de mână (o structură neregulată de raze pe marginea stângă).
Fig. 5. O fotografie a părţi de stângă a unei bancnote nefinalizate şi necunoscute de 100 de lei, cu un medalion rotunjit peste care este lipit un portret de T. Vladimirescu. Traducerea notei în limba rusă: Transcripţia pe linii a portretului după modelul clientului, partea de avers „25”, gravor Aferov S. I
Fig. 6. Transcripţia pe linii a portretului lui T. Vladimirescu în modalionul rotunjit făcut după modelul bancnotei nefinalizate de 100 de lei. Traducerea notelor în limba rusă: – sus – Desenul portretului după modelul clientului la partea de avers „25”, gravor Javorovova L. F.; - jos – Micşoraţi 3 fotografii pe hârtia lucioasă, mărimea naturală 2 fotografii.
3) O colecţie bogată de schite la scara 1:1, din parte schiţe de idei executate cu creionul, din alta parte machete desenate cu acuarele sau cu tehnica guaş (Fig. 7 – 9, 11 – 15, 17-21). Unele schiţe de idei conţin note în limba rusă cu numele autorului sau cu numele altui grafician care a fost însărcinat cu modificarea sau executarea finală a desenului respectiv. La unele cupiuri (1, 5 şi 25 de lei) există proiecte alternative, dar abandonate în cursul proiectării, chiar într-o fază destul de avantajată. Peste tot aceste schiţe ne fac posibil să reconstruim dezvoltarea fiecărui proiect din stadiul iniţial până cel final (pentru detalii vezi ŠUSTEK, 2005) şi arată măsura în care s-au respectat sau utilizat modelele originale româneşti (Fig. 10 , 16).
Fig. 7. Schiţa lui S. A. Pomanskii pentru aversul biletului de 1 leu executat după modelul proiectului biletului de 20 de lei lui Ş. Zainea. Textu greşit „UNA LEI”. Traducerea notelor în limba rusă: Biletul de tezaur românesc emisia 1952. nu realizat. schiţa „1” partea de avers, artistul Pomanskii S. A., 120 x 58 mm, marginii câte 5 mm.
Fig. 8. Schiţa lui S. A. Pomanskii pentru aversul biletului de 1 leu, din modelul original lui Ş. Zainea se păstrează decât decoraţia de flori şi fructe alături marginile laterale rotunjite. Traducerea notelor în limba rusă: - sus - nu finalizat. artistul Pomanskii S. A. – jos - Biletul de tezaur românesc emisia 1952 „1” partea de avers.
Fig. 9. Schiţa lui I. I. Dubasov pentru aversul biletului de 1 leu din modelul original lui Ş. Zainea se foloseşte se păstrează medalionul rotunjit cu decoraţia de flori şi fructe. Traducerea notei în limba rusă: varietate relizată
Fig. 10. Corespondenţa formei şi poziţiei elementelor decorative de pe modelul original lui Ş. Zainea şi forma lor finală pe biletul de 1 leu din 1952.
Fig. 11. Schiţa lui S. A. Pomanskii pentru aversul biletului de 1 leu, din modelul original lui Ş. Zainea se respectă forma scuturilor laterale cu cifrele 3. Traducerea notei în limba rusă: sus - desenul biletului românesc, emisia 1952, partea de avers „3” finalizat. – jos - artistul Pomanskii S. A., 123 62, marginile câte 5 mm
Fig. 12. Două schiţe ale aversului pentru biletul de 5 lei executate de către I. I. Dubasov, cea de sus respectă mai mult modelul original lui Ş. Zainea, cea de jos corespunde formei finale acestui bilet.
Fig. 13. Două schiţe ale aversului pentru biletul de 5 lei executate de către I. I. Dubasov, cea de sus respectă mai mult modelul original lui Ş. Zainea, cea de jos corespunde formei finale acestui bilet.
Fig. 14. Schiţa aversului pentru bancnota de 10 lei executată de către I. I. Dubasov.
Fig. 15. Schiţa reversului pentru bancnota de 10 lei executată de către I. I. Dubasov cu proba formei literei Z. Traducerea notelor în limba rusă: sus - Biletul românesc emisiei 1952. revers „10”, jos – schiţa este lucrarea artistului Dubasov I. I., realizat.
Fig. 16. Ornamente populare româneşti de pe biletul de 1000 de lei din 1950 şi transformarea lor pe aversul bancnotelor de 10 şi 100 de lei din 1952.
Fig. 17. Două schiţe ale aversului pentru bancnotei de 25 lei executate de către I. I. Dubasov, care respectă complet ornamentele medalionului cu portret lui T. Vladimirescu de pe bancnota necunoscută de 100 de lei si reconstrucţia parţială ipotetică a aspectului bancnotei (jos).
Fig. 18. Trei schiţe ale aversului pentru bancnotei de 25 de lei executate de către S. A. Pomanskij cu concepţia propria a portretului la medalionul oval, dar respectând, la vreo măsură, forma undulată a marginii exterioare a chenarului de pe bancnota neemisă de 100 lei (nota în limba rusă: din modelul clientului „100”) şi dispoziţia spaţială pătrată a modelului original. Forma primară are în fondul indicării valorii nominale un ornament vegetal mult mai complicat şi este lipsită de stema de stat. Cele două schiţe ulterioare se apropia formei definitive, dar spre deosebire de ea marginea interioară a medalionului este deschisă.
Fig. 19. Schiţa chenarului reversului bancnotei de 25 de lei desenată de I. I. Dubasov.
Fig. 20. Două schiţe ale aversului pentru bancnotei de 100 de lei executate de către I. I. Dubasov cu accentuata culoare violetă şi roşie în desenul de fond (sus), proiectul finalizat de S. A. Pomanskii (jos) în formă aproape identică cu aspectul definitiv şi note în limbă rusă despre modificării definitive. Traducere: (varianta realizată) cu modificarea detaliilor – 1) inscripţia deasupra stemei de stat, 2) introducerea ornamentului deasupra şi dedesubtul stemei de stat, 3) scrisul indicării valorii nominale drept. Note nu menţionează că portretul lui N. Bălcescu avea să fie original negru şi culoarea lui are să fie modificată şi ea la albastru întunecat
Fig. 21. Schiţa chenarului reversului bancnotei de 100 de lei desenată de I. I. Dubasov.
4) Un set de desene mărite, desenate cu tuş, a portretelor sau scenelor de pe reversul bancnotelor în forma lor definitivă, folosită direct pentru prepararea clişeelor de tipărit. Numai bluza femei tinere de pe biletul de 5 lei se diferă de formă definitivă modificată după cererile lui A. Vijoli şi G. Rădulescu (Fig. 22). La un caz s-a păstrat şi desenul original de creion a portretului (Fig. 23).
Fig. 22. Transcripţia pe linii a portretului femeii tinere pentru aversul biletului de 5 lei executată de S. I. Aferov.
Fig. 23. Portretul sudorului idealizat desenat după modelul proiectului bancnotei de 20 de lei de I. I. Dubasov (sus) şi transcripţia lui pe linii executată de N. A. Liheev (jos).
5) Două seturi a câte două exemplare de bileteprobă de fiecare cupiură ajustate pe un carton şi prezentate reprezentanţilor români (Aurel Vijoli şi Gogu Rădulescu) şi direcţiei GOZNAK-ului pentru aprobare. Fiecare exemplar probă prezentat lui A. Vijolişi G. Rădulescu purtă cuvântul rus Утверждаю scris de mână cu cerneală, data şi semnăturile funcţionari sau, pe biletul de 5 lei cereri de a modifica proiectul (Fig. 24). Cele prezentate conducerii GOZNAK-ului sunt numai ştampilate şi semnăturile lor se găsesc pe carton.
Fig. 24. Comentările lui A. Vijoli şi G. Rădulescu la biletul de 5 lei. Traducerea notelor ruse: Ochii să se fac mai întunecate, Bluza să se modifice modelul de 20 de lei din circulaţie, Să se înlăture crucea, după corecţii să se tipărească.
6) Câteva specimene de fiecare cupiură marcate cu perforaţie ОБРАЗЕЦ (= specimen) şi supratipărite pe marginea de sus roşu cu numărul şi data comenzii de tipărit (Fig. 25), de exemplu: Заказ 51-81587 7. января 1952 (= Comanda 51-81587 7 ianuarie 1952).La arhiva nu s-a păstrat însă nici un proiect sau macheta în formă lor definitivă, similar ca în cazul altor ţări sau însăşi URSS. Similar, nu s-a păstrat nici un document scris, care ar cuprinde informaţii detailate.Din materialul păstrat este evident ca graficienii sovietici au folosit proiectele originale româneşti ca o inspiraţie tematică, dar le au transformat profund.
Fig. 25. Specimen biletului de 5 lei în forma corectată, serie A 1, numărul 000000, perforat cu cuvântul ОБРАЗЕЦ (pe avers în poziţia înversă) şi supratipărit cu data şi numărul comenzii.
Proiectul aversului cu portretul unei femei tinere a fost transferat la aversul biletului de 5 lei, dar cu unele transformări mai profunde (deplasarea medalionului la centru, decorarea lui cu flori pe ambele părţi, înlocuirea portretului cu marea cifra 1 şi cuvântul LEU) şi pentru aversul biletului de un leu. Proiectul reversului corespunzător, cu stema de stat şi rozete, au modificat l moderat la reversul biletului de 1 leu şi cu modificări mai profunde la aversul şi reversul biletului de 3 lei.Proiectul aversului cu portretul unui sudor cu şapcă a fost transformat la aversul biletului de 10 lei, desenând un portret nou – cu chipul drept stahanovist – şi înlocuind indicaţia valorii în centru cu stema de stat, inspirându-se probabil cu cealaltă varietate a aceluiaşi proiect – cu muncitor fără şapcă şi stemă de stat pe partea dreapta.
Proiectul reversului cu scena de şantier al unui baraj în varietate neagră şi mai detailata a fost transferat la reversul biletului de 5 lei, folosind varietatea albastra mai simpla pentru determinarea culorii principale a reversului acestui biletului. O cariera de piatra au folosit pentru bancnota de 10 lei.
Proiectul sau probabil mai precis aversul bancnotei neemise de 100 lei a fost transferat modificat la aversul bancnotei de 25 de lei. S-au executat chiar două alternative – una mai dură, dar mai fidelă bancnotei de 100 de lei, chiar cu elemente decorative identice – desenată de I. I. Dubasov şi ulterior abandonată şi cealaltă – mai moale desenată de A. S. Pomanskii. Despre scena secerişului de pe reversul acestei bancnote nu putem să spunem nimic, nedispunând decât de schiţa chenarului şi desenul final a scenei.
Proiectul de bancnota nouă de 100 de lei este probabil cel mai original, cu toate că, pe avers foloseşte medalionul cu portretul lui N. Bălcescu luat cu modificări neglijabile de pe biletul de 1000 de lei din 1950. Schiţa de idei a aversului era desenată în linii mari de I. I. Dubasov, dar transformată la o formă aproape definitivă de A. S. Pomanskii. Tot proiectul reversului s-a păstrat decât la o schiţă de idei a chenarului desenat cu creionul negru şi roşu.
Este evident, că in cursul proiectări graficienii sovietici se inspirau şi de la bancnotele româneşti de la începutul anilor 1950. Aşa la banda decorativa în fondul stemei de stat pe aversul biletului de 10 lei găsim elemente preluate din chenarul ornamental al bancnotei de 1000 de lei din 1950. Similar la compoziţia aversului biletului de 1 leu se simte şi influenţa compoziţiei aversului bancnotei de 1000 de lei din 1948. Portretul în medalionul la centru a fost înlocuit cu indicaţia valorii nominale.
La fel foloseau şi elemente din proiecte nerealizate ale biletelor sovietice. Aşa forma reversului bancnotei de 10 lei poate fi inspirat de la reversul bancnotei de 10 cervonţi din seria nerealizată a proiectelor bancnotelor cu teme propagandistice militare (Šustek 2004), executate ca un ecou al schimbării atitudinii conducerii sovietice la tradiţiile ruseşti, după cuvântarea rostită de I. V. Stalina la legendara paradă militară din 7 Noiembrie 1941. Forma chenarului cu arcul in centru si două aripi mai joase pe ambele părţi este probabil inspirat din proiectul nerealizat al bancnotei sovietice de 50 de ruble din anul 1943, desenat de I. I. Dubasov. Alt element decorativ tipic pentru atelierul GOZNAK-ului în anii 1940 este situarea indicaţiei verbale a valorii nominale pe o linie ondulată la aversul biletului de un leu.
În general putem să spunem însă că, la bilete pentru România s-au păstrat motive şi idei autohtone româneşti mai mult decât bancnote făcute la GOZNAK pentru celelalte ţări. Un fapt surprinzător, exemplarele de probă prezentate lui A. Vijoli şi G. Rădulescu au fost treptat aprobate intre 14-20 noiembrie 1951, cea ce dă relativ puţin timp, numai două luni de zile, pentru tipărirea de serie a biletelor, transportul lor în România şi apoi distribuirea lor la centrele de schimb. La acest fapt se adăugă şi corectura ambelor feţe ale biletului de 5 lei. A. Vijoli şi G. Rădulescu i-au cerut GOZNAK-ului să redeseneze bluza femei tinere de pe avers după modelul de pe biletul de 20 de lei din 1950, iar de pe revers au cerut să fie înlăturată crucea care a apărut la interspaţiul intre cuvintele CINCI şi LEI la centrul chenarului de jos, datorită formei pătrate a literelor (Fig. 24).
Din acest motiv clişeele parţiale pentru culoarea albastră trebuiau să fie refăcute (Fig. 25). Tipărirea de serie a tuturor biletelor a început numai la 7 şi 9 Ianuarie 1952, iar în cazul biletului de 1 leu a continuat încă la 20 Februarie. Până în prezent nu dispunem de informaţii exacte referitor la ce dată s-a hotărât să se execute reforma monetară nici când s-a comandat tipărirea biletelor de tezaur şi a bancnotelor în URSS.
Foarte aproximativ putem presupune doar că ambele evenimente s-au petrecut cândva în vara anului 1951. În această relaţie materialul studiat arată două fenomene contradictorii. Pe de o parte graficienii sovietici au consacrat o mare atenţie – şi probabil şi mult timp - elaborării proiectelor alternative şi modificării lor, dar pe de o altă parte la executarea clişeelor pentru desenele de fond la două bilete s-au refugiat la simplificări pe care nu le observam nici la celelalte produse ale GOZNAK-ului, nici la bancnotele altor ţări. Este vorba de înlocuirea desenelor cu efectul iris, caracteristic pentru bancnote ca un element de protecţie, cu mai multe desene independente tipărite cu clişee separate, cu o îngustă zonă de suprapunere la care unul sau ambele desene se descompun (Fig. 26). Cu acest mod se evocă, la aversul biletelor de 10 şi 100 de lei, iluzia efectului iris. Este un mod simplificat de imitare a acestui efect care este folosit chiar de falsificatorii de bani. Această simplificare poate fi explicată cel mai probabil cu lipsa de capacitate liberă a maşinilor mai perfecte. Din acest punct de vedere putem să constatăm că bancnotele pentru România stau la nivelul tehnologic cel mai scăzut dintre bancnotele tipărite la GOZNAK în epo-ca respectivă şi departe de admirabilul lor potenţial tehnologic.
Fig. 26. Imitarea efectului iris pe bancnote de 10 şi 100 de lei cu ajutorul suprapunerii de două desene intr-o zonă îngustă la care unul sau ambele desene se descompun neregulat şi evocă iluzia tranziţiei fluente intre două culori.
Simptomatic pentru lipsa de timp pentru executarea mai perfectă a bancnotelor este şi faptul că nici un proiect (mai precis spus macheta) nu-a fost condus la stagiul aproape identic cu formă tipărită a bancnotelor, aşa cum, de pildă, în cazul bancnotelor pentru Bulgaria şi Cehoslovacia. Pe de o altă parte trebuie să constatăm că banii de hârtie româneşti din anul 1952 păstrează caracterul naţional şi continuitatea iconografică cu emisiile de bancnote precedente cel mai mult dintre celelalte bancnote pregătite la începutul anilor 1950 pentru celelalte ţări. În cazul Albaniei, Bulgariei şi al Cehoslovaciei putem să vorbim, spre deosebire, despre o discontinuitate completă şi introducerea unui stil străin.
Similar ca în cazul acestor trei ţări, o manifestare a concepţiilor băneşti sovietice era şi în cazul României introducerea structurii acupiurilor 3, şi 25 (completat ulterior cu moneda de 15 bani) în locul de 2 şi 20, care nu corespund bine sistemului decimal, unde structura cupiurilor 1, 2 şi 5 este mai avantajoasă din punctul de vedere ergonomic. Cupiurile de 3 şi 15 reprezintă un reziduu al sistemului hexadecimal, iar cea de 25 reprezintă un sistem al cupiurilor create cu divizarea treptată a cupiurei 100 cu două, în locul de a crea cu alcătuirea de multiple numerelor 1, 2 şi 5. Spre deosbire de USSR şi cele trei ţări din Europa răsăriteana s-a omis cupiura 50 care nu avea tradiţie în România, circulând acolo doar pentru scurt timp după anul 1877, in cadrul biletelor ipotecare.
O altă manifestare a manifestărilor sovietice era însuşi termenul oficial „reforma bănească”, o traducere sclavă din limba rusă, în locul reformei monetare. Analogice traduceri sclave în anii 1949-1953 găsim şi în limba cehă, poloneză, slovacă şi bulgară. Similar, legea despre reforma bănească din 1952 cuprinde mai multe fraze şi afirmări nelogice sau iraţionale preluate din legea sovietică despre reforma bănească din 1947.
În ce priveşte autorii proiectelor biletelor din anul 1952 putem să le consideram ca o operă colectivă. Un rol important putem să-i atribuim lui Şerban Zainea care peste multe transformări profunde ulterioare a influenţat în mod hotărâtor aspectul tuturor biletelor, mai ales al celor de 1 – 3 lei. Rolul dominant îl avea şeful atelierului Ivan Ivanovici Dubasov (1897 - 1988). În afară de supervizarea tuturor proiectelor, el este autorul proiectului biletelor de 1, 5 şi 10 lei, proiectului alternativ nefinalizat a bancnotei de 25 de lei, schiţei de idei a bancnotei de 100 de lei.
Proiectul de 3 şi 25 de lei este lucrul lui Serghei Akimovici Pomanskii (1906 – 1987) care a finalizat şi proiectele reversului de 5 lei şi aversului de 100 de lei. Executarea detaliilor şi mai ales transcrierea lor pe linii este lucrul gravorilor E. M. Aferov (portretul femeii tinere din biletul de 5 lei, portretul finalizat al lui T. Vladimirescu), V. Smirnov (stema de stat), N. A. Miheev (portretul muncitorului, Casa Scântei), T. M. Ciloca (scena secerisului), L. F. Javorovova (portretul nefinalizat al lui T. Vladimirescu). Anonimă rămâne transcrierea pe linii a portretului lui N. Bălcescu şi scena carierei de piatră. Numai ipotetic, pe baza notei de pe schiţa reversului biletului de 5 lei (Fig. 13) putem presupune ca ar putea fi o lucrare a lui S. A. Pomanskii.
Cu toate că materialul păstrat este incomplet, reprezintă nu numai un document important pentru istoria monetară modernă a României, dar depăşeşte şi graniţele ei ca un document al stilului muncii atelierului GOZNAK-ului în mijlocul secolului al 20-lea. În acest sens are şi o valoare informativă pentru istoria banilor mai multor ţări, pentru care GOZNAK a tipărit bani de hârtie.
Bibliografie
BoKAREV, IU. L., BOHANOV, A. N., KATYHOVA, L. A., PETROV, IU. A. & STEPANOV, V. L., 1994: Russkii rubl, dva veka istorii XIX-XX vv. Izdatelstvo Progress Akademia, Moskva, 328 p.
BRÝDL, J., 1988: Státní tiskárna cenin. Státní tiskárna cenin, Praha, 87 p.
BUZDUGAN, G., LUCHIAN, O. & OPRESCU, C. C., 1977: Monede şi bancnote româneşti. Sport şi turism, Bucureşti, 429 p.
CONSTANTINIU, F., 2003: Diplomaţii români şi devierea de dreapta. Tritonic, Bucureşti, 221 p.
GREICHEN, G., 1983: Die Geldzeichen der Tschechoslowakei. Transpress, Berlin, 331 p.
JIRÁSEK, Z. & ŠŮLA, J., 1992: Velká peněžní loupež v Československu 1953 aneb 50:1. Svítání, Praha, 164 p.
KIRIŢESCU, C. C. 1997: Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, III., ed. 2., Colecţia Biblioteca Băncii Naţionale 23, Editura enciclopedică, Bucureşti, 339 p.
NEAGOE-PLEŞA, E., PLEŞA, L. & CONSTANTINIU, F., 2006: Dosarul Ana Pauker, vol. 1. Editura Nemira, Bucureşti, 585 p.
ŠUSTEK, Z., 2004: Denejnaia reforma v SSSR v dekabre 1947 g. v dokumentah arhiva Ministerstva inistrannyh del Cehoslovaţkoi Respubliki. p. 181-182. In: Glazunova, E. V., Koveneva, G. N., Kravcenko, T. V., Mamontova, O. P. & Melnikova, A. S. (eds.): Dvenadţataia vserossiiskaia numizmaticeskaia konferenţia, Moskva 19-24 aprelia 2004 g., Tezisy dokladov i soobşcenii. Moskva, 287 p.
ŠUSTEK, Z., 2004: Vojenské motívy na nepoužitých návrhoch sovietskych papierových platidiel z Veľkej vlasteneckej vojny (1941-1945). Numizmatika, 19: 170-181.
ŠUSTEK, Z., 2005: Documentaţia grafică a pregătirii biletelor de tezaur şi a bancnotelor pentru reforma monetară din România în anul 1952. Cercetări numismatice, 9-11: 473-513.
autor:
Zbyšek Šustek
[Articol aparut in Colectionarul Roman nr. 12]
