În articolul anterior am analizat în ansamblu legislaţia privitoare la patrimoniul cultural mobil şi ne propunem ca, pornind de la acea privire de maximă generalitate, să analizăm unele aspecte cu un grad de particularitate din ce în ce mai pronunţat. Astfel, ne propunem ca în prezenta contribuţie să studiem sfera bunurilor care fac obiectul protecţiei actelor normative referitoare la patrimoniu cultural mobil, în special prin analiza terminologiei Legii nr. 182/2000.
Această alegere este determinată de faptul că prevederile legislaţiei privitoare la protecţia patrimoniului cultural mobil sunt indisolubil legate de obiectul lor principal – bunurile culturale mobile – şi de faptul că pentru corecta interpretare a normelor legale amintite este absolut necesar a se stabili care sunt bunurile protejate de acestea.[...] Continuarea articolului o puteti citi in numarul 3 al revistei Colectionarul Roman.
