Introducere. Tezaurele sau comorile au exercitat dintotdeauna o fascinaţie aparte asupra oamenilor. Putem vorbi despre un veritabil folclor al comorilor, despre o literatură populară precum şi despre o literatură cultă al căror personaj central sunt comorile. Nu există cred, cel puţin în acest colţ de lume, localitate care să nu îşi aibă povestea ei transmisă prin viu grai despre cine ştie ce descoperire sau cine ştie ce cufăr sau ulcică îngropată sub lumina lunii, iar pentru ca povestea să fie completă se desfăşoară pe fundalul dat de război, de cete de haiduci, omororuri şi trădări din dragoste pentru vreo codană ce-a dus la moartea vremelnicului proprietar, nu înainte însă de a transmite, prin cine ştie ce fund de temniţă sau pe pământul rece şi năclăit de sânge, secretul său sau, cel mai probabil, o parte a lui.
De atunci s-au succedat zile şi nopţi, ani, secole, imperii au apărut şi-au dispărut,iararmatelece le-au ridicat s-au topit în ţărână, dar de atunci fiecare generaţie îşi are halucinaţii ei ce pleacă în căutareatezaurelor rătăcite. Comorile sau tezaurele constituie înainte de toate o realitate socială şi evoluţia societăţii umane a impus ca orice realitate socială să fie normată astfel încât şi comorile şi-au găsit, din cele mai vechi timpuri, un loc în legislaţie. [...] Continuarea articolului o puteti citi in numarul 5 al revistei Colectionarul Roman.
