Am văzut data trecută cum standardul impus de Augustus în materie de emisiuni monetare a reprezentat un punct de echilibru economic, pe care s-a bazat stabilitatea imperiului o bună bucată de timp. Şi poate, dacă împăraţii dezechilibraţi ai Romei n-ar fi avut o pondere atât de mare în raport cu cei care pot fi consideraţi meritorii, acest standard ar fi putut supravieţui mult mai mult în forma sa iniţială.
Despre Tiberius s-a spus că era zgârcit şi fie că putea fi sau nu considerat aşa, a lăsat în urma sa o economie funcţională şi o rezervă solidă în vistierie, rezervă considerată de Caligula tocmai bună de cheltuit pentru a-şi întreţine fanteziile nebuneşti. [...] Continuarea articolului o puteti citi in numarul 6 al revistei Colectionarul Roman.
