Iudeea era o provincie a Imperiului roman care se intindea peste Palestina. Regiunea, numită după Regatul lui Iuda din secolul VI î.en, a fost cucerită pe rând de către Babilonia, Imperiul Persan şi a fost disputată de către Imperiile Seleucid şi Ptolemeic în cele şase războaie siriene ale secolului II î.E.n. În jurul anului 162 î.Hr., Macabeii, o familie din Iudeea, creează în urma unei revolte împotriva Seleucizilor un stat iudeu independent, Regatul Hasmonean. Conducătorii macabei ai acestui regat au fost: Iuda Macabeul (166-160), Ionatan (160-142) ,Simon (142-134), Ioan Hircanus (134-104), Aristobul I (104-103), Alexandru Ianeus (103-76), Salome Alexandra (76-67) şi Aristobul II (66-63).
Prima intervenţie a Romei în teritoriu datează din 63 î.Hr, cu prilejulrăzboiului împotriva lui Mithridate VI regele Pontului. După repurtarea victoriei şi crearea provinciei Syria , generalul Pompeius Magnus ramane în zonă pentru a pacifica provincia.
Iudeea acelei perioade nu era deloc o zonă liniştită. Odată cu moartea reginei Salome Alexandra, fii eiHyrcanus II şi Aristobul II s-au angajat într-un război civil. În 63 î.HrAristobul era asediat în Ierusalim de căte armatele fratelui său. Ca o ultimă speranţă de scăpare a trimis un convoila Marcus Aemilius Scaurus, legatul lui Pompei în zona respectivă, oferindu-i o recompensă consistentă pentru a-l scăpa de sub asediu. [...] Continuarea articolului o puteti citi in numarul 7 al revistei Colectionarul Roman.
